Cele cinci Elemente (Pământul, Apa, Focul, Aerul şi Eterul) sunt forme de organizare a materiei şi a informaţiei, caracterizate de anumite frecvenţe specifice. Ele structurează tot universul material şi pot fi observate cu uşurinţă atât în lumea înconjurătoare, sub forma elementelor naturii, cât şi sub forma diferitelor procese fiziologice sau patologice care se desfăşoară în organismul uman.
Deşi medicina alopată recunoaşte ca factor declanşator al bolilor, numai o parte din influenţa acestor elemente (de exemplu, determinismul frigului, al căldurii sau al curentului în declanşarea răcelilor, degerăturilor, alergiilor, respectiv al arsurilor, paraliziilor, torticolisului etc.), în realitate, importanţa Elementelor în viaţa noastră este cu mult mai mare şi ea este luată în considerare ca atare de sistemele medical tradiţionale indian şi chinez. Medicina chineză descrie chiar modul cum cele cinci elemente se infleunţează reciproc: cum Focul (căldura) produce pământul (cenuşa, mineralele ce rezultă în urma arderii), Apa stinge focul, Aerul (Lemnul) produce focul (îi asigură combustibil şi mişcare), pământul produce Metalul (Eterul) – în interiorul pământului au loc procese de transformare care duc la apariţia zăcămintelor unor elemente minerale), iar apa hrăneşte Lemnul (Aerul).
Cele cinci elemente ne structurează corpul fizic, iar influenţele lor le putem aprecia, atât prin prezenţa lor evidentă (de exemplu, aerul respirat sau apa băută şi care circulă în corpul nostru), cât şi prin calităţile lor corespondente (de exemplu, sângele, care este lichid, dar şi fierbinte, este pus în legătură cu elementele Apă, dar şi Foc; oasele, caracterizate prin durabilitate, rezistenţă mecanică şi bogaţie în minerale, sunt puse în corespondenţă cu elementele Pământ şi Eter etc.).
Procesele patologice din corpul uman se pot caracteriza, şi ele, prin excesul unui anumit element. De exemplu, inflamaţia şi febra sunt puse în corespondenţă cu elementul Foc. Acumulările de apă (edeme, ascită, chisturi, plurezie etc.) sunt considerate a fi o perturbare (prin exces) a elementului Apă. Prea multă mineralizare, densificare, structurare, opacifiere (de exemplu, osteofitele ce apar în spondiloză, ateroscleroza, cataracta etc.) înseamnă prea mult Eter sau Pământ. Tremurăturile, speasmele, crampele înseamnă o problemă legată de Aer (prea multă mişcare, prea mult gaz). Ele vor fi tratate prin reechilibrarea excesului, cu calităţi ale elementelor corespondente.
La rândul lor, plantele medicinale pot fi şi ele puse în corepondenţă cu aceste elemente. Este un fapt important, deoarece ingerarea plantelor medicinale este o modalitate simplă şi la îndemână pentru a ne reechilibra, dacă administrăm plantele sub forma unui amestec bine ales.
În continuare vom prezenta câteva din modalităţile de punere în corespondenţă a unor plante cu cele 5 elemente, împreună cu sugestii privind modalităţi de fructificare a acestror informaţii în terapia naturistă.
În primul rând, părţile plantelor sunt considerate ca având prezent un element preponderent. Rădăcina este, în mod evident, legată de elementul Pământ, dar şi de elementul Eter, ea fiind în contact cu solul de unde extrage minerale şi nutrienţi. Aşadar, de câte ori avem nevoie de hrănire, de suplimentare cu minerale, când avem un exces din celelalte lemente (de exemplu, Aer, Apă sau Foc) putem apela la rădăcinile unor plante, mai ales la cele care ştim că au un bogat conţinut de minerale. Un exemplu bun ar fi rădăcina de pir sau cea de păpădie. Tulpinile şi frunzele constituie „partea aeriană”, pusă evident, în corespondenţă cu elementul Aer, dar şi cu Apa şi Pământul, pentru că prin ele circulă seva nutritivă. O putem folosi când există o lipsă a elementului Aer. Florile sunt puse în corespondenţă cu elementul Foc, pe care îl pot stimula sau calma. Fructele conţin Apă şi Pământ, iar seminţele conţin câte puţin din toate elementele. Deci, cu ajutorul florilor putem calma unele inflamaţii, iar cu ajutorul fructelor hrănim corpul care suferă de lipsa unor elemente nutritive.
Un alt element pe care îl putem folosi ca şi corespondenţă este legat de culoarea florilor sau a fructelor. Florile de culoare albă sau fructele alb-translucide reechilibrează Apa (sunt curăţătoare ale limfei şi sângelui), cele galbene şi portocalii hrănesc (legătură cu Pământul) sau elimină excesul de Foc, cele roşii purifică şi armonizează Focul perturbat, cele albastre echilibrează procesele legate de Aer (de exemplu, florile de plămânărică se folosesc pentru curăţare pulmonară). Plantele fără flori pot fi folosite pentru purificări mai profunde sau pentru reechilibrare minerală (de exemplu, coada-calului este remineralizantă şi puternic depurativă).
Putem realiza corespondenţe şi ţinând cont de compuşii prezenţi în plante sau de calităţile habitatului natural al fiecărei plante medicinale. Plantele care cresc pe soluri sărate, bogate în minerale, pot corecta deficitul elementului Pământ sau Eter. Cele care cresc în preajma apei sau chiar în apă (precum algele – spirulina, chlorella) au din belşug acest element, şi servesc pentru purificarea şi amplificarea elementului Apă, când ele este deficitar.
Uleiurile esenţiale sunt puse în corespondenţă cu elementele Eter, Aer şi Foc, ele fiind substanţe cu un mare potenţial terapeutic. Alcaloizii prezenţi în plante, conferindu-le acestora proprietăţi toxice, le dau totdată şi capacităţi purificatoare deosebite, dar trebuie să avem mare atenţie la doză, deoarece altfel se instalează efect toxic. Ei pot fi puşi în corespondenţă cu elementul Foc, care arde şi dispersează acumulările toxice din ţesuturi. Unele plante bogate în alcalozi se folosesc, de exemplu, în tratarea cancerului sau a tumorilor benigne. Un exemplu de plantă folosită în acest sens este rostopasca. Plantele care conţin glucide (ex. polizaharide), pe lângă faptul că pot avea un rol nutritiv, corectează şi deficitele elementelor Apă sau Pământ. Un exemplu de plantă aflată în corespondenţă cu Apa şi care are mare putere de vindecare şi calmare este aloea. Plantele cele mai nutritive, care reechilibrează elementul Pământ, se folosesc ca şi alimente, ele fiind, de multe ori, rădăcini, seminţe sau fructe.
Dr. Cristina Pavel
Specialist medicină de familie, apiterapie-fitoterapie-aromaterapie, acupunctură, homeopatie
