Fitoterapia este cea mai veche forma de terapie si utilizeaza plantele medicinale si remediile naturale din plante pentru tratarea diferitelor afectiuni.
Cunostintele despre fitoterapie au fost asimilate de-a lungul mileniilor si transmise din generatie in generatie vindecatorilor, tamaduitorilor si medicilor, inzestrati cu intuitie si inteligenta, fiind, printre alte forme de vindecare naturala, principala metoda de terapie folosita inainte de aparitia ,,erei" antibioticelor si a medicamentelor de sinteza (incepand cu anii 1928-1930).
In lumea moderna, fitoterapia a devenit o stiinta practicata de medici fitoterapeuti, efectele plantelor medicinale asupra organismului fiind dovedite prin numeroase cercetari si studii din domeniul chimiei organice, fitochimiei, farmacologiei, farmacognoziei, biochimiei, microbiologiei, virusologiei. Substantele benefice din plante sunt mult mai asemanatoare compusilor organismului uman, astfel incat asimilarea lor, influenta asupra diferitelor procese chimice si fiziologice in scopul mentinerii starii de sanatate si vindecarii organismului, sunt mult mai bune si lipsite de efectele secundare ale medicamentelor de sinteza.
Plantele medicinale actioneaza in sinergie prin intermediul unei mari varietati de compusi chimici: antioxidanti, flavonoide, taninuri, chinone, fitosteroli (hormoni vegetali), saponozide, lipide, glucide, pectine, mucilagii, numeroase vitamine si elemente minerale, proteine, acizi organici si lecitine, aceasta fiind doar o mica parte a lor. Substantele active din plante nu actioneaza singure asa cum se petrece la extractele din plante, unde de obicei este extrasa o singura substanta activa, ci ca un tot in care sunt observate atat efectele fiecarui component cat si o actiune conjugata a acestor compusi, care-si potenteaza reciproc actiunea terapeutica. De aceea, efectul terapeutic este datorat interactiunii mai multor principii active, toate actionand ca un intreg indivizibil pentru buna functionare a organismului uman.
Tratamentul fitoterapeutic utilizeaza combinatii de plante medicinale sub diferite forme, in vederea restabilirii echilibrului si a inlaturarii cauzelor care au generat boala.
Culegerea plantelor
Continutul in substante bioactive din fiecare parte a plantei ajunge la un maxim in anumite perioade corelat cu ciclul biologic al plantei, momentul din zi si din an cand este culeasa, etc. Diferitele părți ale plantelor conferă beneficii specifice asupra stării de sănătate. Se folosesc planta intreaga, frunzele, florile, fructele, mugurii, semintele, radacinile, scoarta, coaja rădăcinilor. Momentul recoltarii va fi diferit pentru diferitele parti ale plantei astfel:
• radacinile, rizomii, tuberculii si bulbii se recolteaza toamna tarziu, dupa caderea primei brume, sau primavara, inainte de a da frunzele; in aceste perioade, principiile active sunt concentrate in radacini;
• ramurile se recolteaza la inceputul toamnei, cand frunzele nu mai sunt in activitate, iar substantele esentiale nu au coborat inca in radacini;
• frunzele se strang cand sunt bine dezvoltate, dar înainte de aparitia butonilor florali;
• florile se culeg înainte de desfacerea completa si fecundatie;
• mugurii se culeg primavara, cat mai devreme, inainte de circulatia completa a sevei prin planta;
• fructele se culeg coapte, dar nu trecute din copt;
• semintele se culeg cand plantele incep sa se usuce;
• partile aeriene sunt recoltate îndeosebi în timpul înfloririi.
Modul de preparare al plantelor medicinale este variat si complex in funcie de necesitatile terapeutice:
Administrarea de pulberi fine din plante, luate sublingual, cate 1-2g de 4 ori /zi inaintea meselor cu 30 minute. Aceasta forma de administrare este foarte avantajoasa deoarece o mare parte dintre principiile bioactive se absorb la acest nivel, sublingual, unde se gaseste o bogata vascularizatie, pe de o parte, iar pe de alta parte, plantele nefiind supuse prepararii termice isi pastreaza nealterate proprietatile curative. De obicei se fac amestecuri din mai multe plante.
Macerarea plantelor la rece, in apa la temperatura camerei, are avantajul ca nu distruge vitaminele, enzimele, sau alte componente prezente in plante. Maceratul se bea pe tot timpul zilei, inainte de mese cu 30 minute.
Infuzia este o metoda prin care plantele sunt lasate in apa fierbinte timp de 5- 10 minute. Este o metoda foarte folosita pentru obtinerea diferitelor tipuri de ceaiuri.
Decoctul este o metoda prin care plantele sunt supuse fierberii o perioada mai mare sau mai mica (20 minute sau mai mult). Se foloseste mai ales pentru scoartele plantelor, in vederea obtinerii taninurilor continute in ele.
Tincturile reprezinta extractia in alcool a unei parti din planta la temperatura camerei. Este o metoda de extractie des folosita si care are avantajul ca prezerva bine calitatile plantelor.
Maceratele glicerinate in alcool, metoda folosita mai ales pentru mugurii si mladitele tinere din plante.
Tabletele, capsulele, sunt modalitati destul de folosite in ultimul timp, fiind preferate de persoanele care nu pot lua plantele medicinale sub alte forme terapeutice.
Terapia cu plante medicinale ofera avantajul unor rezultate excelente, are indicatii in toate afectiunile cunoscute, efectele secundare sunt practic nesemnificative, nu exclude alte terapii naturale, se adreseaza atat persoanelor bolnave pentru tratarea tulburarilor, afectiunilor sau bolilor, cat si celor sanatoase in scopul mentinerii si imbunatatirii starii de sanatate. Este recomandata consultatia la medicul fitoterapeut, care va putea decide in conformitate cu necesitatile individuale ale pacientului, tratamentul adecvat, tinand cont de afectiunile asociate pe care acesta le are si de particularitatile sale. Fitoterapia promoveaza totodata si un mod de viata sanatos, o alimentatie naturala, precum si apropierea de natura si de beneficiile sale infinite.
Tipuri de afectiuni in care se foloseste fitoterapia sunt:
Infectii respiratorii (raceli, bronsite, astm, etc.)
Afectiuni ale ficatului si bilei (hepatita, dischinezii biliare, litiaza biliara, etc.)
Afectiuni urinare (infectii urinare, litiaza renala, nefrite, etc.)
Afectiuni genitale (anexite, chisturi ovariene, fibroame uterine, mastoza, etc)
Probleme osteo -articulare (reumatism, artroze, artrite, tendinite, etc)
Probleme ale pielii (alergii, eczeme, psoriazis, etc.)
Boli cardio vasculare (hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, palpitatii, etc.)
Boli metabolice si endocrie (hipercolesterolemie, diabet, obezitate, etc)
Boli cronice grave, cancer, etc.