Tiroida este un organ endocrin ce poate suferi diverse forme de tulburări, de la cele mai simple, depistate doar la investigaţii de laborator sau imagistice, pănă la unele complexe şi grave, perceptibile clinic şi care pot dezechilibra viaţa pacientului, impunând măsuri rapide. Ca şi în cazul altor glande endocrine, bolile ce pot apare aici cuprind: apariţia unor noduli sau chisturi mai mici sau mai mari (glandele endocrine pot căpăta forme nodulare sau chistice, deşi funcţia se poate menţine în limite normale), atrofii cu diminuarea funcţiei etc. Ce este mai particular în cazul tiroidei, este alternanţa care poate apare între hipofuncţie şi hiperfuncţie, în diferite momente. Acesta este motivul pentru care, în endocrinologie, nu se mai foloseşte termenul de hipotiroidie sau hipertiroidie ca boală de-sine-stătătoare, ci acela de sindrom sau de funcţie hormonală alterată.
O categorie de boli tot mai frecvente care afectează tiroida îl reprezintă inflamaţiile cu componentă autoimună, cunoscute sub numele de tiroidite. Sunt descrise mai multe forme de boală, care diferă între ele după aspectul tiroidei şi rezultatele analizelor de laborator. Astfel, în tiroidita Hashimoto apare mărirea dimensiunilor tiroidei, aspect echografic inflamator şi anticorpi anti-tireoperoxidază (ATPO) crescuţi. Aceasta este o inflamaţie cronică, în care predomină limfocitele. Există însă şi forme de boală în care anticorpii ATPO sunt crescuţi (acesta fiind elementul specific pentr tiroidita Hashimoto), dar tiroida este mai atrofiată. Mai există şi alte forme de inflamaţie cronică a tiroidei, în care cresc anticorpii anti-tireoglobulină (ATG) şi cei anti-receptor TSH (TRAB) – cazul bolii Basedow-Graves, în care hormonii tiroidieni sunt crescuţi. În majoritatea cazurilor, când nivelul de hormoni tiroidieni (T3, T4) este normal, tiroiditele nu sunt tratate medicamentos, ci doar sunt ţinute sub supraveghere. Numai atunci când se constată alterarea funcţiei sau creşterea prea mare în volum a nodulilor tirodieni, se intervine cu medicamente sau chirurgical.
Un studiu recent, realizat de un colectiv de medici endocrinologi români, coordonat de Dr. Dan Pereţianu şi Prof. Dr. Cătălina Poiană, a urmărit ce se întâmplă cu funcţia tiroidei în timp, la pacienţii diagnosticaţi cu tiroidite. Au fost studiate 669 cazuri ale unor bolnavi, unii fiind urmăriţi timp de 20 de ani. S-a constatat că tiroiditele sunt mult mai frecvente la femei (raportul femei-bărbaţi fiind de 4,81:1) şi că se asociază adesea şi cu una sau mai multe alte boli autoimune. Autorii studiului consideră că tiroiditele ar trebui diferenţiate şi încadrate, în funcţie de mecanismul autoimun care stă la baza producerii lor (principiul “un mecanism imunologic-o boală imună”), astfel încât, atunci când este crescut nivelul ATPO, înseamnă că avem o tiroidită Hashimoto, indiferent dacă tiroida este mai mare sau mai mică decât normal. Anticorpii ATPO distrug tiroida (şi pot duce la hipotiroidie), deşi nivelul de hormoni tiroidieni poate rămâne uneori normal.
Perspectiva oferită de medicina alternativă în tratarea bolilor tiroidei este diferită. Astfel, se consideră că merită tratat chiar şi simplul disconfort reprezentat de dificultatea la înghiţire sau de tulburările de vorbire, apărute când tiroida creşte mult în dimensiuni. Există mai multe plante care au efect bun de curăţare a sângelui şi de drenare limfatică; ele pot ajuta la diminuarea sau chiar dispariţia nodulilor tiroidieni. Amestecurile cu rol de detoxifiere (ex. Detoxiplant), pot realiza acest lucru, dacă sunt incluse într-o schemă potrivită de terapie. Componenta autoimună poate fi pusă în legătură cu un anumit tipar de reacţie, bazat pe auto-agresivitate, auto-învinovăţire, lipsa stimei de sine. Din acest motiv, ieşirea din acest tipar reactiv poate duce la oprirea cercului vicios care întreţinea autoimunitatea. Acesta poate fi unul din motivele pentru care tiroiditele afectează mai frecvent femeile, care, în diferite situaţii, se consideră responsabile pentru tot ce nu funcţionează bine, şi au tendinţa la auto-acuzare.
Pentru tratarea pe cale naturală a problemelor tiroidei, se poate recurge la diferite metode de reechilibrare: plante administrate sublingual, muzicoterapie, aromaterapie, acupunctură, tehnici de eliminare a stresului, psihoterapie, terapii ayurvedice. Există numeroase plante bogate în iod, care pot ajuta la o corectare blândă a hipotiroidiei. Şi Ayurveda poate contribui, din acest punct de vedere, la o vindecare mai rapidă. Există plante specifice, cu efecte de stimulare a drenării circulaţiei în zona tiroidei, ca de exemplu, scoarţa de kanchanar (Bauhinia variegata), care este inclusă în unele formule tradiţionale, care au efecte terapeutice multiple. Un exemplu de asemenea formulă este Kanchanar guggul, care conţine, în afară de kanchanar, şi alte plante dezobstruante (ghimbir, piper, scorţişoară etc.), şi care se recomandă în bolile tiroidiene, dar şi în diferite forme de tumori, ulceraţii, edeme sau boli de piele. Tot Ayurveda recomandă secvenţe de terapii (ex. purgaţie, vărsătură terapeutică) care pot elimina definitiv unele dezechilibre din corp, astfel încât boala tiroidiană să nu mai revină..
De asemenea, unele exerciţii de gimnastică psiho-somatică, ce presupun realizarea unor posturi corporale, care cresc sau scad fluxul sangvin şi limfatic în zona gâtului, simultan cu orientarea atenţiei asupra tiroidei, se pot dovedi benefice, dacă se realizează perseverent . Mecanismele de autoreglare din corpul nostru, aceleaşi care contribuie la menţinerea constantelor sangvine şi a valorilor tensiunii arteriale între limitele fiziologice, vor începe atunci să funcţioneze. Se constată atunci că, în scurt timp, nu doar că zona tiroidei se detensionează, ci şi că nivelul anticorpilor ATPO va tinde să revină spre normal. Este important ca tratamentul să nu fie întrerupt prea devreme, chiar dacă apar rapid semne de normalizare.
Dr. Cristina Pavel
Specialist medicină de familie, apiterapie-fitoterapie-aromaterapie, acupunctură, homeopatie
