Dovezi științifice ce evidențiază rolul vitaminei D în menținerea stării de sănătate
Încep această a doua parte a articolului despre vitamina D prin a vă spune că în cele ce urmează veți citi foarte multe date științifice despre rolul vitaminei D în organism, informații ce pot fi dificil de înțeles și asimilat pentru unii cititori.
Am selecționat cu grijă aceste informații ca fiind cele mai succinte și mai revelatoare din literatura de specialitate. Deși ocupă un număr neobișnuit de mare de pagini față de alte articole pe aceeași temă, vă asigur că parcurgând aceste rânduri veți fi tentați, ca și mine, să considerați că vitamina D este un panaceu. Și, probabil, nu veți departe de adevăr.
Implicarea vitaminei D în atât de multe procese fiziologice face din ea o substanță indispensabilă vieții.
Acestea fiind spuse vă urez lectură fructuoasă și sper ca citind aceste rânduri să găsiți informații valoroase care să vă ajute să vă mențineți sau să vă redobîndiți starea de sănătate deplină.
Deficitul cronic de vitamina D a fost evidențiat prin analize de sânge la pacienți suferinzi de mai multe dezechilibre și boli și este posibil ca acest deficit să fie implicat în apariția acestor dezechilibre și boli precum: dureri corporale, infecții bacteriene și virale, probleme dentare, boli dermatologice, hiperparatiroidism secundar, afecțiuni osoase (rahitism, osteoporoză), steatoză hepatică non-alcoolică, hipertensiune arterială, sindrom metabolic (rezistența la insulină), boli autoimune, boli cardiace, diabet zaharat, depresie, boli neurologice, cancer.
Relația între deficitul de vitamina D, durerile corporale și sindromul de oboseală cronică
Vitamina D are o relație strânsă cu hormonul paratiroidian (PTH), care este produs de glandele paratiroide, patru glande mici situate în jurul glandei tiroide. În condiții normale, PTH are rolul de a menține un nivel normal de calciu în sânge, calciu care este important pentru funcționarea normală a fiecărei celule din organism, în special a fibrelor musculare și a fibrelor musculare cardiace. PTH menține un nivel normal de calciu în sânge, acționând asupra rinichilor, oaselor și intestinelor. Acționând asupra rinichilor, previne pierderea excesivă a calciului în urină și intervine în procesul de sinteză a formei active de vitamina D, care acționează apoi asupra intestinelor și ajută la absorbția calciului și fosforului în fluxul sanguin.
PTH acționează la nivel osos extragând calciul din oase și eliberându-l în fluxul sanguin. La persoanele cu deficit de vitamina D, glandele paratiroide încep să producă mai mult PTH decât normal care provoacă apoi dizolvarea excesivă a calciului din oase.
Detectarea nivelului scăzut de vitamina D și suplimentarea cu vitamina D prin dietă sau administrarea de suplimente de vitamina D poate fi salvatoare și poate conduce la vindecarea acestor probleme (în situația în care aceste dezechilibre au fost generate doar de deficitul de vitamina D).
Deficitul de vitamina D și infecțiile
Sistemul imunitar este o strucutură extrem de complexă fomată din mai multe tipuri de celule specializate, fiecare tip de celule având o funcție specifică. Unele celule sunt specializate pentru lupta împotriva infecțiilor acute, cum ar fi răceala, gripa și pneumonia, în timp ce un alt tip de celule se ocupă de infecții cronice, cum ar fi SIDA și tuberculoza (pacienții cu TBC au deficit de vitamina D dovedit iar suplimentarea cu vitamina D este un adjuvant util în tratamentul TBC, mai ales în cazurile rezistente la tuberculostaticele de sinteză). Unele celule imune sunt specializate pentru distrugerea celulelor tumorale.
Există patru factori care slăbesc sistemul imunitar:
- Deficitul de vitamina D
- Stresul fizic și emoțional
- Medicamentele imunosupresoare (steroizii, interferonul și alte medicamente pentru tratarea
tulburărilor autoimune, hepatitei C, cancerului)
- Nutriția deficitară
Există dovezi științifice că vitamina D joacă un rol vital în funcționarea normală a sistemului imunitar. Ca răspuns la prezența agenților patogeni (virusuri, bacterii) vitamina D stimulează producerea de celulele imune a mai multor substanțe chimice cu rol antimicrobian. Una dintre aceste substanțe se numește catelicidină și este peptidă cu efect antibiotic.
Deficitul de vitamina D și problemele dentare
Vitamina D joacă un rol important în sănătatea dentară. Dinții sunt o formă de os și știm cât de importantă este vitamina D pentru sănătatea oaselor. În plus, vitamina D are proprietăți antiinflamatorii și poate reduce riscul de parodontoză.
Un studiu realizat la Universitatea din Boston, SUA, a evidențiat faptul că persoanele cu un nivel mai ridicat de vitamina D erau mai puțin predispuse la gingivită (inflamația gingiilor) în comparație cu persoanele cu un nivel scăzut de vitamina D.
Într-un alt studiu cercetătorii de la Universitatea din Manitoba, Canada au investigat nivelul de vitamina D și hormon paratiroidian la copiii cu vârsta mai mică de 6 ani, care au dezvoltat carii dentare severe. Copii cu carii stomatologice au fost de două ori mai probabil să aibă un nivel scăzut de vitamina D (mai puțin de 30 ng/ml sau 75 nmol/L), comparativ cu copiii fără carii dentare. În plus, 68% dintre copiii cu carii dentare severe au avut și un nivel crescut de PTH, indicând
hiperparatiroidism secundar, care este asociat cu oase fragile.
Într-un alt studiu de la Universitatea din Boston, SUA, cercetătorii au examinat pierderea dinților la persoane sănătoase cu vârste mai mari de 65 de ani. Ei au descoperit că suplimentele cu vitamina D și calciu au redus riscul de pierdere a dinților cu un impresionant 60%.
Deficitul de vitamina D și bolile dermatologice
Pielea nu numai că sintetizează vitamina D dar are nevoie de vitamina D pentru a-și menține starea de sănătate. Prin urmare, deficitul de vitamina D ne poate expune riscului de a dezvolta mai multe afecțiuni dermatologice.
Publicații ale Școlii Publice de Sănătate de la Harvard SUA, ale Universității de Științe ale Sănătății din Mongolia, ale Universității din Nebraska, Omaha, SUA, ale Academiei Americane de Dermatologie, ale Universităților din Davis și San Francisco, California, a Universității din Cairo și multe altele au publicat studii clinice care evidențiază rolul deficitului de vitamina D în apariția bolilor dermatologice cum ar fi: eczeme, vitiligo, psoriazis și căderea părului. Aceste studii conțin și informații despre efectul suplimentării cu vitamina D în vindecarea acestor afecțiuni.
Deficitul de vitamina D și hiperparatiroidismul secundar
Când nivelul de vitamina D din sânge este cronic și nediagnosticat în organsim se peterec simultan două procese patologice. Pe de o parte scade absorbția de calciu din sânge (care în mod obișnuit determină un nivel mai mic al calciului în sânge) iar pe de altă parte crește sinteza de hormon paratiroidian, PTH, care readuce nivelul de calciu din sânge la normal prin creșterea extracției acestui mineral din oase. Nivelul de calciu sangvin rămâne fals normal în timp ce absorbția intestinală a calciului este scăzută iar extragerea de calciu din oase crește datorită deficitului cronic de vitamina D.
Deficitul cronic de vitamina D duce astfel la osteomalacie, cu dureri osoase și risc crescut de fracturi. Din acest motiv dacă există dureri musculare, dureri osoase și oboseală cronică este necesar să investigăm nivelul sangvin de vitamina D și PTH chiar dacă nivelul de calciu din sânge este normal.
Deficitul de vitamina D și afecțiunile osoase
Nivelul sangvin de vitamina D influențează sănătatea osoasă în două moduri: prin influențarea formării de celule osoase sănătoase și prin mențineea concentrațiilor normale de calciu și fosfor în oasele deja formate.
Afecțiunile osoase care apar în caz de deficit de vitamina D sunt osteopenia (o etapă ușoară, timpurie de slăbire a structurii osoase) și osteoporoza (stadiul avansat de boală).
În afară de deficitul de vitamina D apariția osteoporozei mai este favorizată de: aportul scăzut de calciu, aportul scăzut de vitamina K2, deficitul de testosteron la bărbați, deficitul de estrogeni la femei (menopauză/alte deficiențe hormonale), hipertiroidism sau supradozare de hormoni tiroidieni, diabetul zaharat, poliartrita reumatoidă.
În literatura medicală, este binecunoscut faptul că deficiența de vitamina D este o cauză majoră a osteoporozei. O serie de studii au arătat în mod clar că persoanele cu osteoporoză au adesea un deficit de vitamina D. Ei au descoperit că există o corelație directă între nivelul de vitamina D și densitatea minerală osoasă: cu cât nivelul de vitamina D este mai scăzut cu atât densitatea minerală osoasă este mai mică iar riscul de fracturi osoase mai mare și cu cât nivelul de vitamina D este mai mare, cu atât densitatea minerală osoasă este mai mare și riscul de fracturi scade.
Calciul și fosforul sunt elemente importante pentru formarea oaselor. Vitamina D, în cantități adecvate, este esențială pentru absorbția corectă a calciului și fosforului din intestine. Prin urmare, un deficit de vitamina D determină o absorbție mai mică de calciu și fosfor din intestin și, în consecință, formarea osoasă este afectată.
Principalul motiv de îngrijorare cu privire la densitatea minerală osoasă scăzută este că, dacă aveți osteopenie sau osteoporoză, crește riscul de fracturare a osului. Când există osteoporoză, chiar și o traumă banală poate provoca o fractură.
Medicamentele anti-osteoporoză au foarte multe efecte secundare, de la sângerări și congestie nazală (terapia cu anticorpi monoclonali) până la cancer (terapia de înlocuire cu estrogeni).
În comparație cu medicamentele anti-osteoporoză, vitamina D în doze mari este extrem de sigură și ieftină. Toxicitatea vitaminei D este extrem de rară (despre acest aspect voi detalia ulterior).
Deficitul de vitamina D și steatoza hepatică non-alcoolică
Steatoza hepatică sau boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD) este denumirea medicală a ficatului gras afecțiune care ajunge la cote epidemice în din ce în ce mai multe țări ”civilizate”.
Potrivit unui studiu de la Universitatea din Texas, SUA, NAFLD afectează 80 de milioane de americani iar prevalența acestei boli crește rapid la copii și adolescenți. Spectrul ficatului gras (NAFLD) variază de la steatoză simplă (depunere de grăsime) la inflamarea celulelor hepatice, numită steatohepatită non-alcoolică (NASH), până la ciroza hepatică. La aproximativ două treimi dintre pacienți, NAFLD urmează un curs destul de benign, în timp ce la 30-40% dintre pacienți, steatoza avansează la inflamația celulelor hepatice (NASH) și aproximativ 10% dintre pacienți ajung la ciroză.
Majoritatea pacienților cu NAFLD au un deficit de vitamina D și sunt, de asemenea, supraponderali. Persoanele supraponderale sunt deosebit de predispuse la deficiență de vitamina D deoarece vitamina D este solubilă în grăsimi. Ea este blocată în celulele adipoase devenind indisponibilă pentru restul corpului.
Într-un studiu realizat la Universitatea Sapienza din Roma, Italia, cercetătorii au arătat o asociere directă între deficitul de vitamina D și prezența NAFLD la persoanele cu diferite grade de rezistență la insulină. Prin urmare, deficiența de vitamina D pare să aibă un mecanism dublu în contribuția la NAFLD: agravarea rezistenței la insulină și efectul dăunător direct asupra celulelor hepatice.
Deficitul de vitamina D și hipertensiunea arterială
Hipertensiunea arterială, HTA, este una din bolile cele mai frecvent întâlnite în ziua de azi în întreaga lume. În mod tradițional, factorii de risc cunoscuți pentru dezvoltarea HTA sunt: etnia, bătrânețea, obezitatea, inactivitatea fizică și stresul.
Relația între deficitul de vitamina D și HTA a ajuns sub lupa cercetătorilor după ce aceștia au observat aspecte ce sugerau această legătură:
- HTA este cu atât mai frecventă cu cât populațiile investigate se află mai departe de ecuator
- indivizii de origine africană care au emigrat în zone mai depărtate de ecuator au tensiunea arterială mai mare decît persoanele din aceeași etnie care locuiesc în teritoriile de baștină.
- persoanele care rămân în aceeași zonă de domiciliu au tensiunea arterială mai mare iarna decât vara.
Aceste studii observaționale i-au determinat pe oamenii de știință să analizeze mai profund relația dintre vitamina D și tensiunea arterială.
În studiile pe scară largă efectuate recent în SUA, nivelul de vitamina D a fost măsurat la mii de bărbați și femei. În fiecare dintre aceste studii, deficiența de vitamina D s-a dovedit a fi un factor de risc important pentru dezvoltarea HTA.
La majoritatea oamenilor, HTA se dezvoltă din cauza a trei mecanisme:
- Suprastimularea Sistemului Renină-Angiotensină-Aldosteron (RAAS).
- Rezistenta la insulinĂ.
- Stresul prin conexiunea “Minte-Corp¨.
Există studii științifice și dovezi despre modul în care refacerea nivelului normal de vitamina D din sânge favorizează normalizarea atât a activității RAAS cât și a rezistenței la insulină, aspect ce evidențiază clar rolul suplimentării cu vitamina D atât în prevenirea apariției HTA cât și în vindecarea acesteia.
Odată ce oamenii de știință au recunoscut în mod clar relația dintre deficiența de vitamina D și HTA, au vrut apoi să vadă dacă tensiunea arterială ar putea fi redusă cu suplimentarea cu vitamina D.
Într-un studiu, cercetătorii au dat 800 U.I. de vitamina D pe zi, timp de 6 săptămâni, femeilor în vârstă care aveau deficit de vitamina D. Acești cercetători au descoperit că suplimentarea cu vitamina D a provocat o reducere cu 9% a tensiunii arteriale. Într-un alt studiu, pacienții cu hipertensiune ușoară au fost repartizați aleatoriu pentru a primi expunerea la UVB sau UVA de la o lampă UV de trei ori pe săptămână timp de șase săptămâni. Expunerea pielii doar la UVB (și nu la UVA) produce vitamina D. În consecință, nivelul sanguin al vitaminei D a crescut cu 162% la pacienții care au primit UVB. La acești pacienți, tensiunea arterială a scăzut cu 6 mm Hg. Între timp, pentru cei care au fost expuși la UVA, nu a existat nicio modificare a tensiunii arteriale. Vitamina D poate fi folosită ca supliment pentru tratarea hipertensiunii arteriale. Într-un studiu realizat în China, cercetătorii și-au împărțit pacienții deja tratați cu un medicament pentru tensiune arterială pentru a primi fie vitamina D, fie un placebo. Fiecare grup a fost format din 63 de pacienți. La sfârșitul a șase luni de studiu s-a observat o reducere semnificativă a tensiunii arteriale la pacienții care au primit vitamina D.
Toate concluziile studiilor efectuate în acest sens arată importanța vitaminei D atât în prevenirea apariției hipertensiunii areriale cât și în tratarea ei.
Deficitul de vitamina D și bolile autoimune
Într-un organism sănătos sistemul imunitar are rolul de a lupta împotriva agenților patogeni externi și de a-i elimina din organism. În condiții anormale de viață însă, așa cum este de fapt viața noatră de zi cu zi, sistemul imunitar face cu greu diferența între ce este propriu corpului nostru și ce este străin de el. Apar astfel mecanisme patologice de reacție în care sistemul imunitar luptă împotriva unor celule și țesuturi proprii corpului nostru. Astfel iau naștere tulburările autoimune.
De exemplu, dacă sistemul imunitar distruge celulele producătoare de insulină din pancreas (celule beta), se dezvoltă diabetul zaharat de tip 1.
Dacă ținta atacului este sistemul respirator, apare astmul bronșic.
Dacă ținta este țesutul nervos, apare în timp scleroza multiplă.
Dacă ținta este glanda tiroidă, persoana respectivă dezvoltă fie tiroidită Hashimoto fie boala Basedow-Graves.
Dacă ținta este tubul digestiv, apare boala Crohn sau colită ulceroasă.
Dacă ținta sunt articulațiile, apare poliartrita reumatoidă sau lupusul eritematos sistemic (LES) cu afectare articulară. Lupusul eritematos sitemic cu afectare renală (forma cea mai gravă de LES, care duce la deces) apare atunci când celulele imune atacă rinichiul iar LES cu afectare cutanată apare atunci când celulele din piele sunt atacate de sistemul imun.
Cercetările moderne au stabilit în mod clar că vitamina D joacă un rol vital în funcționarea normală a sistemului imunitar. Atunci când deficitul de vitamina D determină o hiperactivitate a sistemului imun acesta începe și atacă/distruge țesuturile proprii conducând la apariția bolilor așa-zis autoimune. În paralel cu tratarea celorlalte cauze a acestor boli autoimune (atunci când acestea există) repararea deficitului de vitamina D calmează celulele imunitare hiperactive și favorizează vindecarea acestor boli.
Deficitul de vitamina D și bolile cardiace
Deși relația între expunerea deficitară la UVB și bolile cardiace a fost observată încă de la sfârșitul secolului trecut doar mult mai recent a fost publicat primul studiu de amploare cu privire la legătura dintre deficitul de vitamina D și bolile cardiace.
În anul 2008 cercetătorii de la Framingham Heart Study din SUA au publicat un studiu realizat pe un lot de 1739 de persoane care au fost urmărite pe o perioadă medie de 5,4 ani. Acești cercetători au descoperit o creștere de aproape 2 ori a riscului de boli cardiace la persoanele care aveau un nivel scăzut de vitamina D.
În același an într-un alt studiu, publicat în numărul din 9 iunie 2008 al Archives of Internal Medicine (jurnalul oficial al Asociației Medicale Americane), anchetatorii de la Harvard School of Public Health din Boston, SUA, au analizat nivelul de vitamina D la 18.225 de bărbați din studiul de urmărire a profesioniștilor din sănătate: acești bărbați nu aveau nicio boală cardiacă la momentul inițial. Pe parcursul unei perioade de urmărire de 10 ani, 454 de bărbați au suferit un atac de cord. Rezultatele au fost uimitoare: cu cât nivelul de vitamina D este mai scăzut, cu atât este mai mare riscul de atac de cord. Bărbații al căror nivel de vitamina D 25 (OH) a fost de cel puțin 30 ng/mL (75 nmol/L) au avut aproximativ jumătate din riscul unui atac de cord, comparativ cu bărbații care aveau un nivel de vitamina D 25 (OH) sub 30 ng/mL ( 75 nmol/L).
Din 2008 și până în prezent, alte studii realizate în Kansas-SUA, Graz-Austria, Istanbul-Turcia și altele au arătat aceeași legătură între deficitul de vitamina D și riscul de a dezvolta boli cardiace. În toate aceste studii s-a observat o corelație directă între deficitul de vitamina D și fluxul sangvin coronarian lent, disfuncția endotelială și ateroscleroza coronariană, toți acești parametri indicând un risc crescut pentru un atac de cord.
Deficitul de vitamina D și diabetul zaharat de tip 1 și 2
Diabetul de tip 1 se dezvoltă din cauza disfuncționalității sistemului imunitar. După cum am arătat anterior dovezile științifice din ce în ce mai mari indică faptul că vitamina D joacă un rol vital în funcționarea normală a sistemului imunitar, iar deficiența vitaminei D poate duce la funcționarea defectuoasă a sistemului imunitar
Cercetătorii au investigat nivelul de vitamina D la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 și au descoperit că este scăzut la marea majoritate a acestor pacienți. În 2009, un studiu a fost publicat în Journal of Pediatrics. În acest studiu, realizat pe un lot de copii și adolescenți cu diabet de tip 1, cercetătorii de la Joslin Diabetes Center din Boston, SUA, au remarcat că marea lor majoritate aveau un conținut scăzut de vitamina D în sânge.
Un alt studiu experimental publicat în revista Science în 1980, a arătat că deficiența de vitamina D determină o reducere cu 48% a secreției de insulină. Rezultatul acestui studiu arată clar că deficitul de vitamina D este unul dintre factorii care contribuie la dezvoltarea diabetului de tip 1.
Deficitul de vitamina D nu numai că duce la dezvoltarea diabetului de tip 1, dar poate contribui și la dezvoltarea complicațiilor diabetului. Într-un studiu recent cercetătorii de la Universitatea Osaka, Japonia, au descoperit că deficitul de vitamina D este asociat în mod semnificativ cu retinopatia diabetică la pacienții cu diabet zaharat de tip 1.
Oamenii de știință participanți la studiul Eurodiab, studiu realizat în șapte centre din diferite țări dintr-o varietate de populații din Europa au obținut rezultate ce dovedesc rolul suplimentării cu vitamina D în prevenirea diabetului de tip 1.
Există o relație și între deficitul de vitamina D și dezvoltarea diabetului de tip 2. Factorii ce țin de stilul de viață, și despre care știm deja că provoacă diabetul de tip 2, includ obezitatea, bătrânețea și inactivitatea fizică. Este interesant de remarcat că toți acești factori cauzează și deficit de vitamina D.
Vitamina D este importantă pentru metabolismul normal al glucozei acționând prin mai multe mecanisme asupra acestuia:
- Vitamina D acționează direct asupra celulelor producătoare de insulină din pancreas crescând secreția insulină.
- Vitamina D acționează direct asupra celulelor musculare și adipoase reducând rezistența la insulină.
- Vitamina D reduce inflamația, frecvent prezentă la pacienții cu sindrom de rezistență la insulină și diabet de tip 2.
- Vitamina D îmbunătățește nivelul de calciu din interiorul celulelor pancreatice crescând indirect producția de insulină.
Deficitul de vitamina D și depresia
Există o relație directă între deficitul de vitamina D și tulburările de dispoziție. Studiile științifice publicate au arătat că persoanele cu tulburări de dispoziție sezoniere și depresie au adesea un nivel scăzut de vitamina D.
Un studiu realizat la Clinica Cooper din Dallas, SUA a analizat 12.594 de pacienți și a găsit o asociere între nivelul scăzut de vitamina D și depresia clinică, în special la acei indivizi care au experimentat depresie în trecut.
Un alt studiu, realizat la Spitalul Universitar din Norvegia de Nord, a analizat rolul suplimentării cu vitamina D la pacienții cu depresie. Lotu1 de studiu a fost format din 159 de bărbați și 282 de femei, cu vârste cuprinse între 21-70 de ani. Indivizii cu niveluri serice de vitamina D mai mici de 16 ng/ml s-au dovedit a avea simptome depresive mai mari decât cei cu niveluri serice de vitamina D 25 (OH) mai mari de 16 ng/L.
Suplimentarea cu 20.000 sau 40.000 I.U. de vitamina D pe săptămână comparativ cu placebo a arătat o reducere semnificativă a depresiei în grupurile de tratament cu vitamina D, dar nu
și în grupul placebo. Acest studiu, ca și altele realizate cu același scop, indică cauzalitate mai degrabă decât o simplă asociere între vitamina D scăzută și depresie.
Deficitul de vitamina D și bolile neurologice
Vitamina D este un hormon important pentru dezvoltarea și funcționarea normală a creierului.
Există dovezi științifice care corelează deficitul de vitamina D cu tulburările neurologice.
Studii realizate într-un număr foarte mare de centre universitare din lume (Universitatea McMaster din Hamilton-Canada, Universitatea din Angers-Franța, Harbin Medical University-China, Universitatea de Stat Rutgers din New Jersey, Universitatea King Saud din Riyadh-Arabia Saudită, Mayo Clinic din Rochester-SUA, Universitatea din Milano-Italia și altele) au evidențiat rolul deficitului de vitamina D în apariția unui număr mare de boli neurologice printre care: demență, boala Parkinson, autism, scleroză laterală amiotrofică, distrofie miotonică.
Într-un studiu experimental provocator publicat recent, cercetătorii de la Universitatea Aix-Marseille din Marsilia, Franța, au demonstrat că vitamina D poate repara neuronii deteriorați. Ei au tratat șobolanii cu un nerv rănit al piciorului inferior, cu vitamina D3 sau vitamina D 2 la doza de 100 sau 500 U.I./kg/zi. Ei au observat că vitamina D3 este mai eficientă decât vitamina D2 și, atunci când este administrată în doză mare (500 U.I./kg/zi), vitamina D3 induce o recuperare locomotorie și electrofiziologică semnificativă la șobolanii cu nervul lezat la picioare. O descoperire cu adevărat revoluționară, care are implicații uriașe pentru tratarea bolilor neurologice.
Deficitul de vitamina D și cancerul
În ultimele decenii tot mai multe studii științifice au evidențat legătura dintre deficitul de vitamina D și apariția și dezvoltarea cancerului. Cercetătorii de la Universitatea din San Diego, SUA au publicat un meta-studiu în care au reunit informații din 30 de studii despre cancerul de colon, 13 studii despre cancerul de sân, 26 de studii despre cancerul de prostată și 7 studii despre cancerul ovarian. În majoritatea acestor studii, cercetătorii au concluzionat că persoanele cu un nivel bun de vitamina D au un risc mai scăzut de a dezvolta aceste tipuri de cancer.
Din studiile efectuate până acum s-a ajuns la concluzia că există mai multe mecansime posibile prin care vitamina D ajută la încetinirea progresiei cancerului:
- Stimularea procesului de moarte celulară naturală (apoptoza);
- activarea și dezactivarea unor gene implicate în creșterea tumorală;
- întreruperea alimentării cu sânge a țesuturilor tumorale în stadiile incipiente ale bolii;
- prevenirea răspândirii celulelor tumorale.
Vitamina D poate ajuta nu doar la prevenirea cancerului, ci și în tratarea tumorilor. Autorul american Grant WB a publicat un articol de recenzie (Cât de puternice sunt dovezile că ultravioletele solare B și vitamina D reduc riscul de cancer? Dermatoendocrinol. 2009 ian-feb; 1(1): 17–24) în care a identificat șaisprezece tipuri de cancer sensibile la vitamina D, conform diferitelor studii publicate pe această temă. Aceste studii au investigat mai multe tipuri de cancer printre care cancerul esofagian, gastric, cancerul de colon, rectal, pancreatic, pulmonar, mamar, ovarian, cancerul de vezică biliară, limfomul Hodgkin și non-Hodgkin. Autorul a folosit un criteriu bine stabilit al lui Hill (ce se referă la relațiile de cauzalitate) pentru a investiga influența deficitului cronic de vitamina D asupra apariției și evoluției cancerului.
El a concluzionat că vitamina D reduce riscul de a dezvolta multe tipuri de cancer și crește supraviețuirea odată ce cancerul a fost diagnosticat. Pe scurt, deficitul de vitamina D este un factor de risc major pentru o varietate de tipuri de cancer. Suplimentarea cu vitamina D poate preveni apariția cancerului și poate ajuta tratarea cancerului.
Este necesar însă să nu pierdem din vedere că există mulți alți factori care contribuie la dezvoltarea și progresia cancerului. Acești factori includ obezitatea, rezistența la insulină, stresul, alimentația nesănătoasă, fumatul, poluarea, radiațiile și unele medicamente. Majoritatea acestor factori sunt legați de stilul nostru de viață, pe care cei mai mulți dintre noi nu suntem dispuși să îl schimbăm.
În general, căutăm soluții ușoare, rapide sub formă de pastile, fără a ne schimba stilul de viață. De aceea ne confruntăm cu o astfel de epidemie de cancere și alte probleme de sănătate.
Dacă abordăm cu discernământ problema prevenirii cancerului este necesar să ne corectăm stilul de viață, să eliminăm stresul și apoi să urmărim să eliminăm deficitele care ne predispun la apariția cancerului, printre care și deficitul de vitamina D.
Dr. Mihaela Diculescu – medic specialist de Medicină de Familie, Atestat Apifitoterapie și Acupunctură. Centrul Naturist de Sănătate Steaua Divină- București – tel 021/2331950, mobil 0733014160 www.clinicasteauadivina.ro
Bibliografie
1.Plotnikoff GA, Quigley JM. Prevalența hipovitaminozei D severe la pacienții cu dureri
musculo-scheletice persistente, nespecifice. Mayo Clin Proc . 2003;(78):1463-1470.
2.Rao RR, Randeva HS, Sankaranarayanan S, Narashima M, Möhlig M, Mehanna H,
Weickert MO. Tratament prelungit cu vitamina D la femeile aflate in postmenopauza cu
hiperparatiroidism primar. Endocr Connect. 8 iunie 2012;1(1):13-21.
3.von Mühlen DG, Greendale GA, Garland CF, Wan L, Barrett-Connor E. Vitamina D,
nivelurile de hormoni paratiroidieni și densitatea minerală osoasă la femeile în vârstă
care locuiesc în comunitate: studiul Rancho Bernardo. Osteoporos Int. 2005
Dec;16(12):1721-6
4.Yamauchi M, Kaji H, Nawata K, Takaoka S, Yamaguchi T, Sugimoto T. Rolul hormonului
paratiroidian în fragilitatea osoasă a femeilor în postmenopauză cu insuficiență de
vitamina D. Calcif Tissue Int. 2011 mai;88(5):362-9.
5.Ginde A, Mansbach J, et al. Asocierea dintre nivelul seric de 25-hidroxi vitamina D și
infecția tractului respirator superior în al treilea Sondaj național de examinare a
sănătății și nutriției. Arch Int Med 2009;169(4):384-390.
6.Williams B, Williams AJ, Anderson ST. Deficiența și insuficiența vitaminei D la copiii cu
tuberculoză. Pediatr Infect Dis J. 2008;27(10):941-942.
7.Brehm JM1, Schuemann B, Fuhlbrigge AL, Hollis BW, Strunk RC, Zeiger RS, Weiss ST,
Litonjua AA; Programul de management al astmului în copilărie Grupul de cercetare .
Nivelurile serice de vitamina D și exacerbările severe ale astmului bronșic în astmul
copilăriei
Studiu program de management. J Allergy Clin Immunol . 2010 iulie;126(1):52-8.
8.Merlino LA, Curtis J, Mikuls TR și colab. Aportul de vitamina D este invers asociat cu
artrita reumatoidă: rezultate din Iowa Women’s Health Study. Artrita Rheum
2004;50:72-77
9.Wang TJ, Pencina MJ, Booth SL, et al. Deficit de vitamina D și risc de boli cardiovasculare. Tiraj .2008;117:503-511.
10.Giovannucci E, Liu Y, Hollis BW, Rimm EB. 25-hidroxivitamina D și riscul de infarct miocardic la bărbați. Un studiu prospectiv. Arch Intern Med . 2008;168:1174-1180.
11.Barchetta I, Angelico F, Del Ben M, Baroni MG, Pozzilli P, Morini S, Cavallo MG. Asociere puternică între boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD) și nivelurile scăzute de 91 vitamina D 25(OH) la o populație adultă cu enzime hepatice normale. BMC Med. 12 iulie 2011;9:85
12.Kamangar F1 , Koo J, Heller M, Lee E, Bhutani T. Vitamina D orală, încă o opțiune de
tratament viabilă pentru psoriazis. J Dermatolog Treat . 2013 Aug;24(4):261-7.
13.Silverberg JI, Silverberg AI, Malka E, Silverberg NB. Un studiu pilot care evaluează
rolul nivelurilor de 25 de hidroxi vitamina D la pacienții cu vitiligo vulgar. J Am Acad
Dermatol . 2010 iunie;62(6):937-41
14.Rorie A1 , Goldner WS2 , Lyden E3 , Poole JA4 . Rol benefic pentru tratamentul
suplimentar cu vitamina D3 în urticaria cronică: un studiu randomizat. Ann Allergy Astm
Immunol . 2014 Apr;112(4):376-82.
15.Hoang MT, Defina LF, Willis BL, Leonard DS, Weiner MF, Brown ES. Asocierea dintre
25-hidroxivitamina D seric scăzut și depresie la un eșantion mare de adulți sănătoși:
studiul longitudinal Cooper Center .Mayo Clin Proc. 2011 nov;86(11):1050-5.
106
- Jorde R, Sneve M, Figenschau Y, Svartberg J, Waterloo K. Efectele suplimentării cu
vitamina D asupra simptomelor depresiei la subiecții supraponderali și obezi: studiu
randomizat dublu-orb. J Intern Med 2008 Dec;264(6):599-609
