Suntem obişnuiţi să trăim mai mult în minte, decât în trup. Abia când ne îmbolnăvim, suntem nevoiţi să acordăm mai multă atenţie „reparării” trupului nostru, dar aceasta se face astăzi mai mult ca o activitate automată, fără participarea atenţiei şi a conştiinţei. Mergem la doctor, acesta ne ascultă şi ne examinează, apoi ne dă nişte pastile pe care trebuie să le înghiţim, iar noi ne aşteptăm că ne vom face bine. Nu punem la îndoială ştiinţa care stă în spatele construirii „pilulelor magice”, denumite azi medicamente. Ceea ce vreau să evidenţiez este însă, lipsa de responsabilizare şi participarea semi-automată a pacientului la propria vindecare.

Chiar şi în alegerea a ceea ce mâncăm, atenţia noastră este, de multe ori, minimă, noi funcţionând pe baza unor obişnuinţe, astfel că uneori, nu putem face deosebiri de fineţe între gustul unor alimente asemănătoare. Iar atunci când ni se prescrie un tratament naturist, cumpărăm punga de plante şi ne facem un ceai, aşteptând (uneori, prea puţin încrezători, dacă nu am fost obişnuiţi sau educaţi) să ne vindecăm…

Lumea vegetală, din care fac parte majoritatea alimentelor şi remediilor noastre, ne poate oferi, însă, cu mult mai mult. Nu trebuie să aşteptăm să ne îmbolnăvim grav şi să nu mai existe prea multe resurse pentru vindecare, ca să ajungem să utilizăm plantele medicinale. Dimpotrivă, ar trebui să începem să le folosim zilnic, pentru a ne putea menţine starea de sănătate şi vitalitate a trupului şi sufletului. Simplul gest de a lua sublingual şi a păstra timp de 15 minute o pulbere de plantă, pe care apoi o înghiţim, l-am putea considera un sui-generis „sărut”, care ne permite o comunicare intimă, directă, cu esenţa acelei plante, iar mai apoi, cu însăşi lumea din care ea provine. Îi putem percepe, astfel, mult mai bine, subtilităţile de gust, nuanţele de miros care o diferenţiază de alte plante, acţiunea răcoritoare sau încălzitoare, hrănitoare sau de favorizare a fenomenelor de curăţare şi eliminare. Pentru că fiecare plantă are un specific anume, ea ne va putea arăta, dacă suntem atenţi, cum putem scăpa de anumite stări care ne perturbă funcţionarea unor zone din corp: frică, lăcomie, ataşament, încăpăţânare, mânie, implicare excesivă, tristeţe, idei obsesive etc. Pe lângă efectele de vindecare trupească, vom obţine astfel, şi eliberarea de unele gânduri şi emoţii, care ne favorizează sau menţin stările de boală. Oare mai există vreo clasă de remedii atât de bine acceptate de trupul nostru, şi care să aibă efecte atât de puternic transformatoare, precum cea a plantelor de leac?

Câţi oameni ştiu astăzi să recunoască mai mult de 10 plante medicinale, atunci când le văd în natură? Cu toate acestea, în lumea vegetală stau puteri nebănuite de vindecare, care, uneori, nu presupun nici măcar utilizare internă, ci doar aplicaţii externe cu un preparat simplu. De exemplu, o esenţă puternică, precum un ulei volatil, diluată şi aplicată extern, ne poate trasforma instantaneu starea emoţională. În plantele aromatice se găseşte sursa materiei prime a parfumurilor naturale, iar simţul nostru olfactiv este strâns legat de gânduri, amintiri, preferinţe alimentare, sexualitate etc.; astfel încât, aromele plantelor pot exercita un efect reglator direct asupra tuturor acestor aspecte. Şi bineînţeles, că rolul cel mai important al remediilor vegetale, pe lângă efectul vindecător, este să ne deschidă din ce în ce mai mult către perceperea Creaţiei în unitatea sa, şi a Creatorului tuturor, care ne îmbrăţişează neştiut, din inima tuturor celor create.

Adesea, numele unor plante nu înseamnă, pentru unii, decât o etichetă pe o pungă cu miros mai mult sau mai puţin plăcut. În realitate, planta este o fiinţă vie, a cărei formă şi componenţă are o anumită semnificaţie, şi care este purtătoarea unor specificităţi, pe care noi le putem învăţa, atunci când ne lipsesc. Tăria şi rezitenţa rădăcinii de pir, forţa vitală a murului, gustul savuros al urzicii, seninătatea pinului, fineţea petalelor de trandafir, sacralitatea pe care ne-o inspiră busuiocul, sunt tot atâtea exemple pe care le putem transfera în fiinţa noastră, prin atenţie şi deschidere, dacă vom lua perseverent, pentru o anumită perioadă de timp, plantele pe care dorim să le asimilăm sau care ne sunt recomandate de medicul fitoterapeut. Primul pas în asimilarea rezonanţelor purtate de remediile din plante, este reprezentat de atenţia asupra efectelor pe care le simţim asupra trupului şi minţii noastre, pe toată perioada administrării. Următorii paşi sunt reprezentaţi de atenţia spre a urma starea-model care ne-a fost arătată de plantă, până ce aceasta ne devine „a doua natură”. Când simţim că am învăţat lecţia oferită de plantă şi nu mai suntem în pericol să recădem în vechile stresuri, putem să oprim administrarea şi să trecem la următoarea plantă.

Dr. Cristina Pavel

Specialist medicină de familie, apiterapie-fitoterapie-aromaterapie, acupunctură, homeopatie