Bolile autoimune sunt un grup mare de boli ce pot afecta mai multe organe, ţesuturi sau glande endocrine şi care sunt dificil de tratat în medicina actuală, cu medicamente chimice de sinteză. Se consideră că ele pot afecta aproape orice organ. Din grupa acestor afecţiuni (multe având nume terminate în „-ită”, ceea ce arată faptul că există inflamaţie acolo) enumerăm: poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, spondilita ankilopoietică, sclerodermia, vasculitele, miastenia gravis, colita ulcerativă, rectocolita ulcero-hemoragică, tiroidita Hashimoto, boala Basedow-Graves, uveitele, scleroza multiplă, neuromielita optică, psoriazisul, vitiligo, granulomatoza Wegener. De asemenea, mai multe boli cronice (diabet, astm, distrofia musculară, boala celiacă etc.) sunt considerate a avea mecansim de producere autoimun.

Aceste boli se tratează de obicei, de către medicul specialist, cu antiinflamatoare steroidiene (preparate cu cortizon) sau nesteroidiene, precum şi cu diferite substanţe care suprimă răspunsul imun, substanţe folosite şi în terapia aloptă a cancerului. De multe ori, tratamentul este cronic, deci bolnavului i se recomandă să ia aceste medicamente până la sfărşitul vieţii, fără a le întrerupe nici măcar o zi, altfel, simptomele bolii pot apare din nou. Este o perspectivă descurajantă pentru cei care se găsesc în asemenea situaţii. Progresele obţinute de cercetarea medicală în prezent, au dus la descrierea precisă a unor mecanisme şi reacţii biochimice anormale, perturbate, care au loc în ţesuturi, şi care duc, apoi, la modificări vizibile (deformări articulare, modificări ale aspectului pielii etc.). Apoi s-au creat unele medicamente care întrerup punctual, lanţul de mecanisme biochimice perturbate (aşa-numita „terapie biologică”). Problema este că aceste medicamente sunt greu de suportat de organismul pacientului, având efecte secundare.

Perspectiva oferită de medicina integrativă este…mai diferită. Prof. Dr. John Ionescu, care tratează de mulţi ani, într-o clinică din Germania, bolile cronice de piele, susţine că, de fapt, bolile autoimune se declanşează în corpul nostru în urma prezenţei unui focar de infecţie cronică (intestinală sau cu altă localizare), combinat cu agresiunea unei substanţe toxice (substanţă iritantă din mediu – ex. aliment toxic, aditiv alimentar sintetic, metale grele, medicamente etc.), la un organism sensibil genetic şi aflat sub influenţă hormonală (acest factor se ia în calcul, pentru că majoritatea bolilor autoimune apar la femei). Se citează, astfel, implicarea infecţiei cu virusul Epstein-Barr în apariţia sclerozei multiple, a poliartritei reumatoide, lupusului; a infecţiei cu E.coli în declanşarea poliartritei, a virusului hepatitei C în miastenie, poliartrită, periarterită nodoasă sau a infecţiei cu Klebsiella şi enterobacter în spondilita ankilozantă. Într-o revistă ştiinţifică de Dermatologie din 2004, sunt citate 62 de medicamente care s-a dovedit sau se prespune că ar putea induce lupus eritematos sistemic. Pe această listă regăsim medicamente antiepileptice, antihipertensive, hipocolesterolemiante (statine), citostatice, antituberculoase, antibiotice, antifungice, antiaritmice şi chiar unele medicamente folosite în tratarea bolilor autoimune (Sulfasalazină, Penicilamină, săruri de aur, Etanercepr, Infliximab)! Deci, putem considera că o componentă a acestor boli poate fi şi iatrogenă…

Cum tratăm alternativ, ştiind aceste lucruri, grupul mare al bolilor autoimune? Medicina Ayurveda pune pe prim plan, restabilirea mecanismelor de curăţare şi detoxifiere a corpului (creşterea „Focului” care distruge impurităţile din ţesuturi), alături de reechilibrarea elementelor perturbate (a dezechilibrelor dosha-elor), prin folosirea unor procedee de purificare şi apoi, de hrănire şi stimulare a refacerii ţesuturilor. Prin stimularea drenării limfatice şi a circulaţiei sângelui, prin administrarea de plante antitoxice, antibacteriene, antivirale, în doze potrivite, sunt asanate focarele de infecţie cronică din corp şi sunt eliminate substanţele toxice. Este adevărat că medicina Ayurveda prescrie remediile, după alte criterii decât influenţa asupra unor reacţii biochimice. Nu putem să nu ne întrebăm, cum de aceste remedii sunt la fel de eficiente, şi după 2000 de ani, în timp ce medicamentele au viaţă mult mai scurtă. Iar eficienţa plantelor este uneori spectaculoasă. De exemplu, un caz de boală Basedow se poate trata cu succes, în scurt timp, cu un amestec de plante, româneşti sau indiene, prescrise după criterii ayurvedice.

Ca exemplu că nu spun doar poveşti frumoase, mă voi referi la cercetări de farmacognozie asupra unor imunomodulatoare vegetale. Informaţiile sunt citate dintr-o lucrare dedicată farmaciştilor, publicată în Editura Medicală. Cercetările arată că unele boli autoimune, precum lupusul, poliartrita reumatoidă sau glomerulonefrita acută, apar atunci când există o activitate exagerată a complementului seric şi se produc substanţe care favorizează inflamaţia. Farmaciştii au căutat să descopere substanţe care să inhibe reacţiile exagerate pro-inflamatorii şi să scadă nivelul complementului seric. Au descris efecte anti-complement seric la o serie de compuşi precum acidul rozmarinic (antioxidant prezent în multe plante condimentare – busuioc, salvie, rozmarin, măghiran, cimbru, roiniţă, mentă), cinarina (extrasă din anghinare), acid boswelic (extras din tămâie), acid crategolic (din păducel), acid gliciretic (extras de lemn-dulce), poliholozide extrase din alge marine. S-au studiat şi 10 extracte apoase din plante folosite în medicina Ayurveda, care au dovedit in vitro, că inhibă sistemul complementului seric, pe ambele căi (clasică şi alternativă). Printre aceste plante sunt: fructele de bilva (Aegle marmelos), partea aeriană de kalmegh (Andrographis paniculata), fructele de pippali (Piper longum), scoarţa de vasa (Adhatoda vasica), scoarţa de neem (Azadirachta indica), partea aeriană de gotu kola (Centella asiatica), rădăcina de katurohini (Picrorrhiza kurroa), partea aeriană de dandotapala (Vernonia cinerea). Plantele româneşti condimentare, bogate în acid rosmarinic, putem spune că ajută la „creşterea Focului” care arde impurităţile din ţesuturi (împiedică declanşarea reacţiilor inflamatorii perturbate). Neem-ul şi katurohini sunt plante cunoscute pentru efectul lor purificator hepatic, gotu kola şi bilva stimulează circulaţia şi hrănesc sistemul nervos. Un complex de acţiuni, menite să „stingă”, într-un organism aflat în criză, care a declanşat fenomene autoimune, autoagresive, focul perturbat, inflamaţia scăpată de sub control. Iată ce resurse ne oferă lumea vegetală! Când le punem în balanţă cu perspectiva a de lua cortizon şi citostatice până la sfârşitul vieţii, care credeţi că este calea care merită aleasă?

Dr. Cristina Pavel

Specialist medicină de familie, apiterapie-fitoterapie-aromaterapie, acupunctură, homeopatie