„Cancerul” – un cuvânt care ne sperie încă foarte tare şi care se aude din ce în ce mai des pe buzele tuturor, este o boală care încă pune foarte multe probleme şi care este departe de a fi fost rezolvată. Cu toate că se fac eforturi uriaşe pentru descoperirea unor citostatice selective, cât mai puţin agresive pentru organele corpului neafectate de boală, cu toate că şi radioterapia a progresat foarte mult, încă mai lipsesc verigi din cunoaşterea tratamentului eficient al acestei boli de temut.

Oncologii ceva mai receptivi împart astăzi bolnavii de cancer în trei categorii:

1. cei aflaţi la debutul bolii, adică în stadiile incipiente. La aceste cazuri se urmăreşte un tratament „cu viză curativă”, de aceea se aplică toate cele trei metode cunoscute oficial: chirurgia, chimioterapia şi radioterapia. Cu toate acestea, impactul stresului major legat de diagnosticul de cancer este încă greu de depăşit şi, de aceea, este necesară şi psihoterapia sau aplicarea altor metode, lipsite de efecte secundare, care să prevină recidivele.
2. cei aflaţi în stadiile II-III, la care conduita este nuanţată în funcţie de localizare, de tipul de ţesut anormal care se dezvoltă şi de gradul său de diferenţiere. În aceste stadii se aplică atât chirurgia, cât şi celelalte două metode „oficiale”, în funcţie de rezistenţa organismului bolnavului şi, desigur, de opţiunea lui informată.
3. cei aflaţi în stadiile „depăşite” (stadiul IV, la care este certă prezenţa metastazelor sau a tumorii care a depăşit ca dezvoltare organul de la care a pornit şi s-a extins spre organele din jur). În acest caz, se aplică chimioterapie sau radioterapie cu viză paliativă (de multe ori şi pentru susţinerea psihicului bolnavului). Chirurgia în acest stadiu este recomandată doar pentru rezolvarea urgenţelor (anus artificial când există obstrucţii intestinale, gastrostomă pentru tumori esofagiene etc.). Practic este stadiul „disperat”, în care se încearcă orice, şi în care bolnavii sunt direcţionaţi şi spre cabinetele naturiste.

Statistic vorbind, un pacient trimis în acest stadiu are şanse mai mari de prelungire a duratei vieţii, dacă urmează un tratament naturist, decât dacă face un tratament agresiv cu citostatice, pe care organismul le acceptă şi metabolizează mult mai greu.

Există şi unele situaţii paradoxale, relatări adevărate (catalogate de medicina oficială drept „erori de diagnostic”) în care pacienţii aflaţi în acest ultim stadiu, care nu au ştiut diagnosticul (familia a preferat să nu le spună) şi au urmat tratamente naturiste, au obţinut remisii spontane, vindecări definitive.

Asemenea cazuri fac obiectul unei mediatizări intense, pornind de la ele s-au dezvoltat teorii întregi privind geneza cancerului, dar trebuie ştiut că aceste cazuri reprezintă din păcate nişte rarităţi, nişte cazuri excepţionale din punct de vedere al frecvenţei.

Cu toate acestea, acest tip de relatări adevărate au meritul de a ne deschide o perspectivă nouă, holistică, asupra funcţionării corpului şi minţii umane. Când citeşti cărţi ale doctorului Max Gerson sau ale pacienţilor săi (Beata Bishop), ale lui Brandon Bays sau Anita Moorjani, sau relatări ale pacienţilor lui Valeriu Popa, nu se poate să nu fii impresionat şi atras de asemenea relatări de cazuri care reprezintă veritabile miracole. Tot aici putem încadra şi relatările (e adevărat, mai puţin documentate pentru că nu sunt prezentate ca un caz medical, însă care au o valoare testimonială deosebită) diverselor persoane care s-au vindecat prin rugăciune, apelând ajutorul Sfinţilor (Sf. Nectarie din Eghina, Cuvioasa Paraschiva, Sf. Luca, Sf. Spiridon).

Am studiat mai multe sisteme de medicină alternativă şi am căutat să îmi fac o părere despre tratamentul eficient al acestei boli din ce în ce mai răspândite. Când întâlnesc bolnavi cu cancer, obişnuiesc să discut despre toate aceste perspective, alopate şi naturiste, şi să îi las să decidă singuri.

Cu ce îl poate ajuta medicina naturistă pe un bolnav de cancer?

Cu foarte multe lucruri.

În primul rând, cu o perspectivă corectă asupra unei alimentaţii sănătoase, pentru că mulţi ajung să aibă cancer datorită alimentaţiei bogate în aditivi, cu ingrediente din organisme modificate genetic, fără respectarea principiilor de bază ale hrănirii. La baza „piramidei alimentare”, adică alimentele predominante în hrana omului, ar trebui să fie: cerealele (integrale, nedecorticate), legumele şi fructele (nemodificate genetic şi nepoluate de îngrăşăminte). Mulţi ajung să adopte această dietă abia când sunt disperaţi datorită unui diagnostic, iar unii nici măcar atunci. Proteinele animale nu ar trebui să depăşească 5% (dar mai bine zero!) în procentul alimentaţiei unui bolnav de cancer.

Dietele care au dat rezultate în tratamentul cancerului, existând mărturii ale mai multor persoane, sunt: dieta cu cerale integrale (regimul Oshawa) şi dieta cu sucuri de legume şi fructe sau cu crudităţi (cura Breuss). Există liste întregi de alimente considerate sănătoase pentru bolnavii de cancer. Enumerăm doar câteva: sfecla roşie, pătrunjelul, grâul integral, soia, seminţele de in, seminţele de cânepă, roşiile bio, uleiul de măsline.

Apoi, medicina naturistă ne poate ajuta cu o listă de plante şi suplimente cu adevărat eficiente la fiecare caz în parte. Piaţa abundă de reclame la produse care „fac bine în cancer”. În realitate, evoluţia fiecărui caz în parte diferă în funcţie de mai mulţi factori. Există într-adevăr, plante care conţin substanţe active în cancer, unele fiind atât de puternice încât s-au făcut din ele citostatice (ex. tisa, Taxus baccata). Însă multe din aceste plante au potenţial toxic şi trebuie administrate doar la recomandarea unui specialist, altfel dozele găsite în mass-media pot fi incorecte, mult depăşite.

Enumăr doar câteva plante care ar putea fi utile în reţetele bolnavilor de cancer, dar şi acestea trebuie adaptate din punct de vedere al combinaţiilor şi dozelor: coada-şoricelului, păducel, rostopască, plămânărică, muguri de plop, cătină, obligeană, pelin, ţintaură. Bineînţeles că resveratrolul, ganoderma şi antioxidanţii apar şi ei pe lista remediilor eficiente în cancer.

Pledez şi pentru introducerea produselor apicole, în special a polenului şi a propolisului (în doze mari!) în terapia bolnavilor de cancer. Uneori, pentru imunostimulare (în cancerele la care este dovedită originea virală) se asociază şi plante imunostimulatoare (de exemplu, echinacea) sau microdoze de venin de albine.

Tot la cancerele cu punct de plecare virală (dar nu numai, pentru că există şi alte acţiuni pentru care se recomandă în cancer – de exemplu, efectul antiagregant) se recomandă şi argintul coloidal.

Dar un lucru foarte important şi deloc de neglijat la bolnavul de cancer este modificarea atitudinii faţă de viaţă şi a stilului de viaţă. Consider că acesta este un factor major care duce la boală şi că este cel mai greu de influenţat. Când trăieşti sub imperiul unor emoţii negative intense, pe care nu ştii cum să le gestionezi, când nu reuşeşti să te mai bucuri de viaţă datorită stresului indus de asemenea idei negative, se creează premiza ca lucrurile să scape de sub control, iar celulele maligne să se înmulţească. Vă recomand să citiţi şi articolul Emoţiile negative şi rolul lor în apariţia bolilor, pentru mai multe detalii.

Pentru corectarea acestor comportamente greşite, este nevoie de mult efort şi autocontrol, de aceea cazurile de cancer sunt atât de greu de gestionat. În primul rând, pacientul trebuie să înţeleagă şi să fie convins că joacă un rol esenţial în propria sa viaţă, în propria vindecare. Abia acesta este un prim pas, atât de necesar, ca eliberarea de sub stresul indus de diagnosticul de cancer să se producă.

Dr. Cristina Pavel