Lui Hipocrate, părintele medicinei, i se atribuie următorul dicton: „Alimentele voastre să vă fie medicamente, iar medicamentele să vă fie alimentele”. Acest îndemn la nutriţie sănătoasă este unul din elementele cheie ale păstrării şi redobândirii sănătăţii. În zilele noastre, spre deosebire de medicina din antichitate, nu se mai pune atât de mult accentul pe prevenirea îmbolnăvirilor, ci pe consumul cronic de medicamente. Cu siguranţă că am fi mai sănătoşi dacă s-ar cunoaşte şi aplica pe scară largă principiile de prevenire a îmbolnăvirilor, aşa cum au fost aplicate ele în China şi India antică.

Medicina antică orientală punea accent pe o dietă adecvată fiecărei persoane, puterii sale de digestie, precum şi anotimpului, condiţiilor de mediu, specificului locului unde trăieşte sau călătoreşte. Astăzi, deşi mai toată lumea este într-o mişcare continuă şi ar fi bine să se ţină cont de aceste principii străvechi, extrem de utile pentru o viaţă lungă şi sănătoasă, puţini cunosc şi aplică aceste informaţii. Cei mai mulţi oameni consumă astăzi hrană de pe rafturile supermarket-urilor.

La ora actuală s-au pus bazele unei ştiinţe noi, numite nutrigenomică, deoarece s-a dovedit că alimentele sunt printre cei mai importanţi factori din mediu, care ne pot modifica genele şi prin urmare, ne influenţează starea de sănătate. Calitatea hranei noastre este, prin urmare, extrem de importantă din mai multe puncte de vedere, ea influenţându-ne inclusiv modul de a gândi. Ca exemplu, să facem diferenţa între cum ne simţim după ce consumăm un suc proaspăt de portocale, eventual îndulcit cu miere, şi cum ne simţim după o masă copioasă de sărbători, bogată în grăsimi prăjite şi, eventual, stropită abundent cu alcool.
Idealul este să consumăm, pe cât posibil, hrană proaspătă, deoarece în special vitaminele şi enzimele, care ne sunt absolut necesare, se distrug foarte uşor la orice procesare alimentară la temeperaturi înalte. La fel de important este ca hrana să provină din surse controlate şi să nu fie adusă de peste mări şi ţări, să nu fie mai mare în dimensiuni decât normal (deoarece este crescută cu îngrăşăminte), dar lipsită de gust, aromă sau culoare naturală. Unul din principiile de bază este şi consumul preponderent de hrană care se găseşte din abundenţă în zona în care te-ai născut sau locuieşti, deoarece noi, ca şi fiinţe, facem parte dintr-un acelaşi areal cu natura înconjurătoare şi suntem adaptaţi la ea.

Cum acest lucru nu este azi în totalitate posibil, fiecare dintre noi consumăm, vrând-nevrând, şi alimente mai mult sau mai puţin procesate şi conservate. Avantajele conservării sănătoase a alimentelor sunt multe: asigurarea unei diversităţi alimentare în extrasezon, posibilitatea consumului lor la distanţă de locul de producere, câştig de timp la prepararea mâncării etc.

Conservarea alimentelor ridică însă mai multe probleme, printre care şi durata lor de valabilitate. Riscurile conservării necorespunzătoare sunt: oxidarea (râncezirea), fermentarea, precum şi înmulţirea bacteriilor, mucegaiurilor, ouălelor de insecte.
Pentru prelungirea timpului de valabilitate al unui aliment, se recurge la metode precum conservarea prin frig (congelare) sau căldură (pasteurizare, sterilizare prin fierbere), conservare în alcool, saramură, miere, ulei sau oţet, uscare (deshidratare) la temperatură moderată. Sterilizarea prin pasteurizare (cum este, de exemplu, cazul laptelui UHT), creşte durata de conservare, deoarece această tehnologie distruge practic microorganisemle ce pot deteriora produsul. Astfel, laptele pasteurizat, păstrat în ambalajul de fabrică nedeteriorat, poate fi consumat chiar şi la 1-2 săptămâni după ce data-limita de consum optim a fost depăşită.

Conservarea prin congelare sau, mai nou, prin uscare (deshidratare), mai ales dacă o facem singuri, în bucătăria proprie, ne permite un consum al acelui aliment şi peste 1-2 ani. Este totuşi necesară o verificare a gustului şi mirosului alimentului, iar dacă acestea sunt deteriorate, le vom arunca. Produsele nu trebuie să aibă capacul bombat sau diverse semne de degradare, miros de mucegai, sa zboare insecte din ele, sa aibă pânze de la fluturi etc.

Prin urmare, cât timp sunt valabile alimentele pe care le cumpărăm din magazin? Cu excepţia legumelor şi fructelor proaspete, pe care le vedem când se deshidratează şi nu le mai putem consuma, la celelalte categorii de alimente trebuie să fim atenţi la etichete. Pe fiecare ambalaj de produs apare scris: ,,a se consuma până la data de…”. sau „valabil până la…”. Acest termen este în general bine să fie respectat, deoarece după expirare, consumul acelor produse poate pune sănătatea în pericol, prin apariţia unor intoxicaţii alimentare. În această situaţie se află alimentele foate perisabile, în care bacteriile, drojdiile, mucegaiurile se pot înmulţi foarte rapid, mai ales dacă nu se respectă consiţiile de păstrare scrise pe ambalaj. Ca exemplu putem da prăjiturile cu cremă, lactatele, produsele din carne etc.

Nu trebuie însă să ne păcălim, căci, chiar dacă un aliment nu se strică, nu înseamnă că este bun pentru sănătatea noastră. De multe ori, valabilitatea îndelungată a unui produs cumpărat se datorează abundenţei de conservanţi periculoşi pentru sănătate, ori ingredientelor mai puţin sănătoase. De exemplu, o prăjitură făcută cu ouă sau unt se va deteriora mai repede decât una făcută cu margarină, arome şi coloranţi sintetici.

Iată în final o listă a alimentelor pe care le putem păstra pe durată mai lungă, fără risc de deteriorare:

1. Carbohidraţi (glucide):
– Cereale (grâu, orez, ovăz, secară, porumb etc.) în stare uscată şi preparate din ele (fulgi, făină, griş, musli, paste făinoase, batoane de cereale cu fructe etc). Trebuie să fim atenţi dacă sunt semipreparate (ex. boabe de porumb fiert).
– Fructe si legume deshidratate sau congelate (atenţie, să nu fi fost decongelate şi apoi recongelate) sau confiate.
– Unele conserve de legume şi de fructe (dulceţuri, gemuri, compoturi etc.) – prepararea termică elimină riscul înmulţirii bacteriilor, dacă sterilizarea a fost făcută bine. De exemplu, pastă de măceşe, pastă de castane, produsele cu fructe de pădure care au conţinut mic de zaharuri care să fermenteze.
– Dulciuri concentrate: miere si amestecuri care contin miere, sirop de curmale sau smochine, stafide, zahăr (brun, melasă), ciocolata (să nu fi fost expusă la soare, topită şi reîncălzită).

2. Proteine:
– Leguminoase uscate (fasole, mazăre, soia, năut, linte) – rezistă mai multe luni, dar dacă sunt preparate, fierte etc., conservele trebuie verificate înainte de consum.
– Brânzeturi tari (telemeaua sărată), brânza tofu (soia fermentată)
– Atenţie la ouă, pot dezvolta bacterii gen Salmonella!

3. Lipide:
– Seminte oleaginoase (alune, floarea soarelui, migdale, fistic etc)
– Uleiuri cu rezistenţă mai mare la oxidare (de ex ulei de măsline, soia, susan, cocos), ghee (unt clarificat – poate rezista chiar ani de zile)

4. Băuturi:
– Sucuri pasteurizate (dacă nu au fost desfăcute)
– Preparate care conţin alcool minim 10% (alcoolul e un bun conservant), oţetul de mere si miere.

5. Alte categorii:
– Alge uscate
– Legume de la care se consumă rădăcinile sau bulbii: morcov, pătrunjel, sfeclă, ridichi negre, gulii, ceapă, usturoi, praz – trebuie ţinute totuşi la rece
– Măsline, murături (conserve în oţet sau saramură)
– Sare – valabilitate nelimitată, dar nu e recomandat excesul
– Polen uscat sau congelat, dacă se păstrează în condiţii bune
– Plante aromatice condimentare – seminţe, rădăcini, mai ales dacă sunt uscate (trebuie mirosite şi gustate, dacă sunt valabile îşi mai păstrează din aromă).

Dr. Cristina Pavel
Specialist medicină de familie, api-fito-aromaterapie, acupunctură, homeopatie