Statisticile medicale de ultimă oră la nivel european (respectiv rezultatele prezentate lumii medicale în luna noiembrie 2016 de către Centrul European pentru Prevenţie şi Control al Bolilor, mediatizate prin intermediul ziarului „Viaţa medicală”) trag un semnal de alarmă cu privire la folosirea abuzivă, în cazuri nejustificate, a antibioticelor, motiv pentru care tot mai multe bacterii devin rezistente şi nu mai răspund la medicamente. Fenomenul este îngrijorător pentru lumea medicală şi de aceea, mesajul Centrului European pentru Prevenţie şi Control al Bolilor (ECDC) adresat publicului larg, sună clar. „Luaţi antibiotice în mod responsabil! Utilizarea antibioticelor poate provoca efecte secundare. Antibioticele NU POT trata infecţii virale, cum sunt răcelile şi gripa. Respectaţi sfatul medicului privind modul şi momentul de administrare al antibioticelor”.

În statisticile europene, România ocupă, din păcate, locul al doilea, după Grecia, la consumul zilnic de antibiotice în 2015, şi la suprautilizarea lor. Nu putem să nu ne gândim la elementele care duc la un astfel de comportament şi să nu ne întrebăm de ce este pacientul român atât de speriat de bolile contagioase provocate de bacterii. Poate că ar trebui să se vorbească mai des, chiar în şcoli şi grădiniţe, la şedinţele cu părinţii, nu doar în cabinetele medicale, despre faptul că antibioticul nu este un protector universal şi că nu in acest mod găsim cheia unei imunităţi bune. Ceea ce este şi mai grav este faptul că antibiotice considerate „de linia a doua”, de rezervă, doar pentru cazurile în care cele uzuale nu sunt eficiente, se folosesc atunci când nu este cazul. Foarte multă lume foloseşte azi chinolone (antibiotice precum Norfloxacin, Ciprofloxacin, Levofloxacin) sau cefalosporine (medicamente care altădată se administrau numai în spital şi erau rezervate unor cazuri grave), la cel mai mic semn de infecţie, uneori chiar fără să-şi facă analiza care să permită identificarea bacteriei responsabile de infecţie şi sensibilitatea ei la antibiotic. Tot România este pe primul loc (indezirabil) în Europa, la prezenţa stafilococului auriu meticilino-rezistent.

Printre cauzele rezistenţei la antibiotice se enumeră bineînţeles, administrarea incorectă, sub forma automedicaţiei la care recurg unele persoane care preferă să ia măcar câteva zile un antibiotic, la un mic semn de răceală, „în scop preventiv”, fără a îşi pune problema că atunci când vor avea cu adevărat nevoie, s-ar putea să nu găsească nici un tratament eficient. Până nu demult, antibioticele se puteau cumpăra din farmacii chiar fără reţetă şi mulţi luau sirop cu Ospen chiar pentru o banală tuse sau strănut. Tot în România, animalele crescute în ferme, pentru a furniza hrană oamenilor prin produsele lor, sunt şi ele tratate cu antibiotice, uneori preventiv, şi astfel ajung să aibă tulpini bacteriene rezistente, ce se pot transmite la om. Comisarul european pentru sănătate şi siguranţă alimentară, Vytenis Andriukaitis, consideră că dacă nu se va rezolva problema rezistenţei la antibiotice, în curând, nici o intervenţie chirurgicală şi nici o terapie intensivă nu vor mai fi posibile, datorită riscului major de infecţie pe care aceste situaţii îl prezintă.

În realitate, chiar şi simplele măsuri de igienă, cum ar fi spălatul pe mâini sau strănutul în batistă şi nu în faţa altora, pot împiedica răspândirea infecţiilor. Creşterea imunităţii se poate face şi printr-o alimentaţie corectă şi un stil de viaţă sănătos şi echilibrat emoţional. La fel, prevenţia infecţiilor nu ar trebui să se facă cu antibiotice (decât în cazul unui pacient vârstnic sau al unuia tânăr, aflat în spital, cu risc de a face suprainfecţii grave, ori în situaţii similare celei descrise), ci cu ajutorul suplimentelor api-fito şi aromaterapeutice. Evitarea consumului de alimente nesănătoase şi orientarea spre o hrană bogată în vitamine, prezente din abundenţă în fructe, legume şi produse ale stupului (miere, polen, poropolis, lăptişor de matcă), precum şi suplimentele cu plante imunomodulatoare (precum echinaceea, aloe sau gindesng), ne pot ajuta să nu mai avem deloc infecţii în corp. La începutul sezonului rece, administrarea tincturilor imunostimulatoare precum Imunoplant ar trebui să fie prima măsură luată de cei care ştiu că sunt sensibili la răceli. Pentru situaţia în care ne confruntăm deja cu o infecţie, putem administra de la primele semne (ideal, după consultul la medic) Argint coloidal, care acoperă şi spectrul infecţiilor virale.

Alternativa cea mai eficientă la antibiotice este trusa de aromaterapie, cu condiţia să avem uleiuri esenţiale de calitate, în special din cele puternic active: cimbru, oregano, scoţişoară, cuişoare. Avantajul este că aceste uleiuri acoperă şi problemele de sănătate de natură virală sau parazitară, situaţii unde antibioticele nu sunt de folos. De asemenea, putem alege plantele cu proprietăţi antibiotice despre care s-a mai scris în articolele anterioare.

Cererea mare şi nejustificată de medicamente antibiotice reflectă, desigur, şi lipsa de educaţie şi de flexibilitate în domeniu, a pacientului român. Acesta pune uneori presiune pe medic pentru a i se prescrie ceva, cu toate că nu este cazul, sau solicită farmacistului medicamente nerecomandate de medic. Ar fi binevenită, în acest context, o educaţie mult mai vastă pentru sănătate, realizată pe canale de impact (televiziune, radio, internet), spre a fi cunoscută de cât mai mulţi. Când vorbim despre alternative la antibiotice, ar trebui să prezentăm şi exemple concrete de eficienţă terapeutică, precum ş rezultatele pozitive ale studiului realizat în Cuba de Federaţia APIMONDIA, în care s-au folosit cu succes amestecurile de uleiuri volatile cu propolis şi miere, pentru a vindeca infecţii grave în sfera ortopediei, care nu mai răspundeau la alte tratamente. Până la o educaţie pentru sănătate realizată în cadru organizat, revine fiecărui medic sarcina de a duce muncă de lămurire şi de schimbare a mentalităţii cu fiecare pacient care are o viroză şi crede că un antibiotic îi este neapărat necesar. Un motiv în plus să avem în cabinetele medicale lămpi de aromaterapie, spre a fi mai convingători.

Dr. Cristina Pavel

Medic specialist Medicina de Familie, Apiterapie, fitoterapie, aromaterapie, acupunctura, biorezonanta, muzicoterapie, hirudoterapie, cromoterapie