Albinele sunt luate de oameni ca model pentru hărnicie,iar pentru natura rolul lor este în realitate mult mai important decât cunoaşte majoritatea oamenilor. Fiind printre cei mai importanţi polenizatori, viaţa albinelor este foarte strâns legată de cea a mediului înconjurător. Astfel încât, ele sunt influenţate atât de schimbările climatice, cât şi de modificările electromagnetice induse de prezenţa omului sau de toate substanţele folosite pentru tratarea culturilor agricole.
Mai nou, pentru ele a apărut o nouă ameninţare: organismele modificate genetic. Să explicităm puţin ce sunt acestea:anumite plante, considerate de importanţă agricolă, sunt modificate prin transferul unor fragmente de gene aparţinând altor specii vegetale sau animale, care se comportă în planta-gazdă ca un fel de virus, funcţionând oarecum independent şi modificând unele caracteristici ale plantei. Problema este că, o dată declanşat, fenomenul de transfer al genelor străine ajunge să scape de sub control, pentru că aceste gene străine transferate se vor răspândi ulterior prin intermediul factorilor de mediu, al apei şi aerului, şi vor contamina noi şi noi recolte. Practic, este ca un fel de epidemie provocată iniţial de om, şi care apoi se extinde foarte rapid şi la restul plantelor din arealul învecinat.
Problema este atunci când fiecare celulă a unei plante modificate genetic de către om, ajunge să producă substanţe cu efecte insecticide. Aceşti compuşi se vor regăsi în toate părţile plantei, prin urmare şi în polen, care va deveni astfel, toxic pentru albine. Acele specii de plante modificate sunt create astfel încât să nu aibă nevoie de polenizatori, ci să se auto-polenizeze.
Şi ce se va întâmpla dacă o albină va poposi pe o plantă cu polen modifiat genetic şi va încerca să îl adune pe picioruşe ca să îl transporte în stup? Aţi ghicit: va încerca din răsputeri să se scuture, să se cureţe, căci e ca şi cum ar fi arsă de substanţele insecticide produse de acea plantă. Deci nu doar că va rămâne fără hrană, ci e posibil nici să nu se mai poată întoarce în stup. Sau dacă totuşi va duce acel polen în stup, el nu va fi la fel de bun pentru dezvoltarea coloniei de albine, precum polenul unei specii naturale.
Iar asta nu e totul: apicultorii francezi incriminează cel mai mult, la ora actuală, în apariţia sindromului de dispariţie al coloniilor de albine (Colony Collapse Disorder), utilizarea substanţelor fungicide în agricultură, substanţe extrem de toxice pentru sistemul nervos al albinelor. Astfel încât, bietele insecte, atacate din toate părţile de poluarea din mediu, dispar cu totul din stup şi ne lasă să ne polenizăm singuri fructele şi legumele pe care dorim să le avem ca hrană.
Deoarece acest fenomen este din ce în ce mai răspândit şi mai ameninţător, albina este considerată la ora actuală un fel de „garanţie” a sănătăţii mediului. Acolo unde există albine, înseamnă că pot trăi şi oameni, deoarece albinele nu pot supravieţui decât într-un mediu curat.
Ca o contra-reacţie la dispariţia albinelor, tot mai mulţi oameni au încercat să găsească soluţii pentru a le proteja. Astfel a apărut aşa-zisa „apicultură urbană”: pe acoperişurile clădirilor înalte din marile metropole, sunt plasaţi şi îngrijiţi stupi de albine. În alte părţi, oameni inimoşi şi cu dragoste de albine au creat, special pentru acestea, zone protejate, cultivate cu specii de plante melifere şi polenifere şi le-au denumit „sanctuare ale albinelor”.
În România, fenomenele negative care afectează albinele sunt abia la început, dar îşi fac simţită prezenţa. Există localităţi unde albinele încep să dispară din stup. Ce putem face? Ar trebui ca, oriunde avem posibilitatea, să creăm în grădina sau livada noastră o zonă în care să cultivăm şi specii de plante care produc nectar şi polen, şi să plasăm acolo şi un stup de albine.
Nu vă faceţi griji: spre deosebire de viespi, albinele nu atacă dacă nu au un motiv întemeiat. Nu vă apropiaţi niciodată de ele dacă aţi consumat alcool sau v-aţi dat cu un parfum puternic şi nenatural, vă vor simţi imediat şi e posibil să nu scăpaţi neînţepat.
Einstein spunea că, dacă albinele vor dispare de pe Pământ, şi specia umană va mai avea maxim patru ani până să dispară… Aşa că trebuie să avem mare grijă să nu le pierdem, căci o dată cu ele nu am pierde doar o mare parte din hrana noastră, ci întreaga lume ar deveni mult mai ternă şi mai lipsită de dragoste.
Dr. Cristina Pavel
Medic specialist Medicina de Familie
Apiterapie, fitoterapie, aromaterapie, acupunctura, biorezonanta, muzicoterapie, hirudoterapie, cromoterapie
PRODUSE ASOCIATE
