Persoanele aflate în prima și în ultima parte a vieții (copiii şi vârstnicii) sunt caracterizate de anumite sensibilităţi comune. Una dintre acestea o reprezintă şi fragilitatea sistemelor de apărare contra infecţiilor. Se ştie că, în cazul majorității bolilor infecţioase, nu virulenţa agentului infecţios este determinantă pentru îmbolnăvire, ci fragilitatea terenului. Sau, aşa cum spunea Pasteur, “microbul nu-i nimic, terenul este totul”. Atunci când terenul biologic este slab, infecţiile pot fi provocate chiar şi de germeni nepatogeni şi pot avea o evoluţie gravă (cum este cazul infecţiei cu HIV).
Astfel, pentru a ne pune copiii, părinţii şi bunicii în siguranţă şi a-i feri de boli grave, un demers înţelept este să le creştem imunitatea, cu mijloace simple, cât mai la îndemână: suplimente alimentare şi plante medicinale. Lumea medicală susţine tot mai mult necesitatea vaccinurilor, însă o imunitate bună poate face vaccinurile mai puțin sau chiar deloc necesare.
Ca şi în cazul altor acţiuni terapeutice, proprietăţile imunostimulatoare sunt prezente la unele plante medicinale, simultan cu efectele imunosupresoare, ambele fiind dependente de doză. Tradus în termenii practicianului de fitoterapie, există plante care au rezonanţa vindecătoare corespunzătoare pentru mecanismele implicate în imunitate. Aceeaşi plantă, administrată la două persoane cu necesităţi diferite de vindecare şi armonizare, va produce creşterea sau scăderea imunităţii, după cum este necesar. Este o dovadă a genialităţii naturii, geniu care deocamdată nu a putut fi depăşit de ştiinţa umană, creatoare doar de medicamente cu acţiuni selective şi neajunsuri colaterale.
Plantele cu efecte imunostimulatoare pot fi grupate după mai multe criterii, unul fiind şi clasa de compuşi activi farmacologic de care aparţin. De exemplu, rădăcina de ginseng (Panax ginseng), pe lângă efectele antistres, adaptogene, tonice generale, conţine şi glucide imunostimulatoare, care ajută sinteza proteinelor la nivelul măduvei osoase şi susţin astfel producerea limfocitelor B. În schimb, ginsengul siberian (Eleutherococcus senticosus) este şi el imunostimulent, dar creşte numărul altor grupe de celule cu rol în imunitate, cum sunt celulele NK sau limfocitele T.
Mai puţini ştiu că şi gotu-kola (Centella asiatica), plantă renumită în medicina indiană pentru efectul tonic asupra creierului, stimulează şi imunitatea, prin acţiune la nivelul sistemului reticulo-enotelial, care este prezent în tot organismul.
Rămurelele de vâsc (Viscus album) conţin substanţe imunostimulatoare, al căror mecanism de acţiune nu este cunoscut. Medicamente cu extract de vâsc se folosesc, în administrare subcutanată, în cancerul de sân. Una din plantele destul de mediatizate, dar tot cu potenţial toxic, este remful sau mărul-lupului (Aristolocia clematitis), care conţine alcaloizi imunostimulatori, dar şi toxici, numiţi acizi aristolochici (de aceea planta este, oficial, interzisă).
Cu ani în urmă, s-a aflat despre utilizarea speciilor de Echinacea în medicina populară amerindiană, iar mai apoi, aceste plante au fost studiate şi incluse în formulele de imunostimulare. Ele conţin acid cicorienic, care stimulează fagocitoza -distrugerea bacteriilor de către celulele specializate ale sistemului imunitar.
Speciile de Arnica au şi ele efecte de stimulare a fagocitozei, dar trebuie folosite în doze mai mici, având potenţial toxic. În schimb, muşeţelul (Matricaria chamomilla) şi gălbenelele (Calendula officinalis) au acelaşi mecanism de intervenţie în fagocitoză, însă nu au deloc efecte toxice. Plantele mai bogate în mucilagii (nalba – Althaea, pătlagina – Plantago, splinuţa – Solidago virgaurea), conţin şi ele, substanţe care cresc imunitatea.
Germenii de grâu (Triticum aestivum), boabele de soia (Soja hispida) şi urzicile (Urtica dioica), conţin substanţe imuno-modulatoare din grupa lectinelor. Lectinele au un comportament diferit asupra celulelor prezente în corpul nostru. Astfel, ele stimulează celulele normale cu rol în imunitate (limfocitele), însă asupra celulelor anormale, tumorale, au efecte inhibitoare.
Dintre plantele care cresc în alte zone ale lumii, mai cunoscute şi utilizate pentru stimularea imunităţii sunt: gheara-mâţei (Uncaria tomentosa), citraka (Plumbago zeylanica), lapacho (Tabebuia avellanedae). O mulţime de ciuperci medicinale folosite în Extremul Orient (de exemplu, Coriolus versicolor, Poria cocos, shiitake – Lentinula edodes, sau reishi – Ganoderma lucidum), conţin zaharuri imunostimulente, fiind utilizate din vechi timpuri în medicina tradițională pentru fortificarea funcției imunitare.
Pe lângă plantele simple, enumerate mai sus, deținem numeroase formule de fitopreparate, care indică prin denumirea lor caracterul imunostimulator. De exemplu, capsulele Imunoplant sau tinctura cu acelaşi nume.
Totodată, una dintre cele mai “gustoase” moduri de imunostimulare o reprezintă şi acţiunea de a….”mânca precum o albină”, adică de a ne hrăni cu lăptişor de matcă, polen şi miere. Cei care au experimentat acest mod de hrănire cofirmă starea generală bună, surplusul de energie, şi protecţia la îmbolnăvire, pe care el îl conferă. Dacă mai adăugăm la terapie şi extracte de propolis (tinctură), cu efecte antiinfecţioase dovedite, şi doze mici de venin de albine, atunci imunitatea noastră va deveni infailibilă.
Adăugând la lista de remedii luate zilnic, măcar câteva din plantele sau produsele enumerate mai sus, vom asigura o bună protecţie antiinfecţioasă a tuturor celor dragi, fără a mai fi nevoie de alte medicamente.
Dr. Cristina Pavel
Specialist medicină de familie, apiterapie-fitoterapie-aromaterapie, acupunctură, homeopatie
