Despre arsurile solare

Pielea este cel mai mare organ al corpului uman. Aceasta acționează ca o barieră protectoare între interiorul nostru și mediul înconjurător, acționează ca un filtru natural ce ne apără de factorii fizici și chimici din mediu, își modifică forma, mărimea și greutatea în funcție de necesitățile corporale și se regenerează continuu.

Printre factorii fizici ce afectează pielea se numără și radiațiile solare. Până la o anumită intensitate a acestora și până la o anumită durată de expunere (care variază în funcție de factori pe care-i vom descrie în cuprinsul acestui articol) pielea noastră este protejată de melanină.

Melanina este un tip de pigment cu structură complexă, sintetizată la nivelul pielii și care este responsabilă, în principal, de culoarea pielii, a părului și a ochilor.

Producția de melanină din piele crește prin bronzare naturală sau artificială. În timpul expunerii la soare razele UV penetreză starturile pielii și încep să deterioreze ADN-ul din celulele acesteia. Ca răspuns la deteriorarea celulară, organismul încearcă să producă mai multă melanină pentru a-și proteja celulele.

De fapt nu soarele ne bronzează. Bronzul pe care ni-l dorim cu toții vara, se datorează tocmai acestei creșteri a sintezei de melanină din piele. Apariția bronzului este de fapt primul semn că deteriorarea celulară a început.

Această deteriorare celulară este micșorată și amânată de producerea de cantități suplimentare de melanină care are un rol antioxidant ce protejează pielea de apariția daunelor celulare ce se produc  datorită radicalilor liberi de oxigen. Acești radicali liberi de oxigen se produc în piele în cantități cu atât mai mari cu cât expunerea la soare este mai lungă și la ore mai apropiate de miezul zilei.

Influența dăunătoare a razelor solare asupra pielii este variabilă de la o persoană la alta în funcție de fotototipul cutanat al fiecăruia dintre noi. Fototipul este determinat de cantitatea de melanină pe care organismul nostru o sintetizează, caracteristică ce este determinată genetic.

Determinarea fototipului pielii unei persoane se face pe baza tendinței de a dezvolta arsuri solare sau bronzare după expunerea la soare. Tipurile de piele mai închise la culoare necesită de obicei doze mai mari de UVR pentru a dezvolta un eritem vizibil.

Fototiparea pielii clasifică oamenii în șase grupuri, pe baza culorii de bază a pielii și a tendinței de a se bronza și de a se arde atunci când se expun la radiații UV. Astfel, tipurile de piele sunt clasificate, în mod tradiţional, în următoarele categorii:

• Fototipul cutanat 1

• Persoanele cu fototip 1 au o piele palidă, păr frecvent blond sau roșu și ochii de culoare deschisă. Dacă acești oameni sunt expuși la soare strălucitor timp de 30 de minute, ei vor fi întotdeauna arși. Nu se bronzează niciodată. Acest fototip este prezent la cea mai mare parte a persoanelor născute la latitudini mari, în apropierea cercului polar.

• Fototipul cutanat 2

Majoritatea persoanelor cu acest fototip au un ten frumos și ochii de culoare deschisă. Dacă o persoană cu fototip 2 rămâne la soare aproximativ 30 de minute, pielea de obicei se va înroși și va dezvolta arsuri solare. Unii dintre acești oameni se bronzează, dar numai după expuneri repetate la soare (se bronzează cu dificultate).

• Fototipul cutanat 3

Persoanele cu acest fototip au pielea de culori diferite, variind de la nuanțe lăptoase până la unele mai închise. După expunerea la soare timp de 30 de minute, aceste persoane se vor bronza, deși gradul de bronzare variază de la o persoană la alta. După expunerea prelungită la soare, se pot arde.

• Fototipul cutanat 4

Persoanele din acest grup au în general părul închis la culoare, ochii maro sau negri și un ten relativ închis. Majoritatea populației din Africa de Nord se află în această categorie. Ei dezvoltă un bronz uniform după 30 de minute de expunere la soare, dar nu se vor arde.

• Fototipul cutanat 5

Acest grup cuprinde persoane cu pielea închisă la culoare (de exemplu, persoane din India). Rareori se ard și întotdeauna se bronzează ușor.

• Fototipul cutanat 6

Persoanele din acest grup (în general cele născute între tropice și ecuator) au pielea în totalitate întunecată. Când sunt expuse la soare, pielea lor se întunecă până la o nuanță maro/neagră. Aceste persoane niciodată nu se ard la soare.

Persoanele cu fototipul de tip I până la III au un risc crescut de arsuri solare. Acest lucru se datorează  unei cantități scăzute de melanină din piele, cea care blochează radiațiile UV. Persoanele cu fototip cutanat tip I prezintă un risc mult mai mare de arsuri solare decât cele cu fototip VI. 15 minute de expunere la soarele amiezii pot provoca arsuri solare la o persoană cu pielea albă, în timp ce o persoană cu pielea mai închisă poate tolera expunerea ore în șir.

Acțiunea razelor ultraviolete asupra pielii determină, pe lângă stresul oxidativ, apariția mai multor procese patologice:

-distrugerea ADN-ului din celulele cutanate;

-dilatarea vaselor de sânge din piele, care dă culoarea roşie pielii (eritemul cutanat);

-inflamaţia cutanată;

-moartea celulelor cutanate.

Arsurile solare sunt de fapt o inflamaţie cutanată acută, trecătoare ce apare ca răspuns la expunerea excesivă la radiaţia ultravioletă solară(UVR) provenită din lumina naturală a soarelui sau a radiaţiei ultraviolete din surse artificiale, precum paturile de bronzat (solare) sau dispozitivele de fototerapie.

Atât ultravioletele B (UVB 280-320 nm), cât și ultravioletele A (UVA 320-400 nm) pot provoca arsuri solare, dar razele implicate în inducerea eritemului (înroșirii cutanate/arsurilor solare) sunt cuprinse în intervalul UVB.

Arsurile solare sunt o afecțiune autolimitată, iar manifestările acute trec în maxim o săptămână de la expunerea la soare. Majoritatea arsurilor solare sunt clasificate ca arsuri superficiale sau de gradul I. Cu toate acestea, susceptibilitatea la arsuri solare este un marker ce ne orientează cu privire la riscul dezvoltării cancerului de piele și este asociată cu un risc crescut de melanom cutanat la toate vârstele. Este foarte important ca medicii să îi consilieze pe aceşti pacienți cu privire la importanţa protejării pielii şi a expunerii cu discernământ la soare.

La nivel celular, arsurile solare sunt asociate cu modificări microscopice ale pielii.

Expunerea excesivă la UV declanșează formarea în piele de celule induse de arsuri și determină scăderea numărului de celule Langerhans și de mastocite, celule ce joacă un rol esențial în apărarea organismului.

Arsurile solare apar mai frecvent în rândul adolescenților și adulților tineri.

Expunerea mai puțin intensă sau pe o durată mai scurtă la UVR are ca rezultat o creștere a pigmentării pielii, cunoscută sub numele de bronz cutanat, care oferă o anumită protecție împotriva daunelor ulterioare induse de UVR. La expunerea repetată la UVR, pielea se îngroașă şi se suprimă imunitatea mediată de celule cutanate, ceea ce ar putea contribui la cancerul de piele non-melanomic și la anumite infecții.

Arsurile solare sunt cauzate de expunerea excesivă a pielii la UVR. Spectrul ultraviolet poate fi împărțit în:

ultraviolete A-I (UVA-I): 340-400 nm;

ultraviolete A-II (UVA-II): 320-340 nm;

ultraviolete B (UVB): 290-320 nm;

ultraviolete C (UVC): 200-290 nm;  

UVR solare cu lungimi de undă mai scurte de 290 nm sunt filtrate sau absorbite în atmosfera exterioară și nu sunt întâlnite la nivelul mării.

Razele UVB cu lungime de undă mai scurtă induc eritemul cutanat mult mai rapid decât razele UVA și sunt cauza principală a arsurilor solare.

Razele UVA, care reprezintă 90%  din radiația UV care întâlnește pielea la orele prânzului, pătrunde în stratul mediu al tegumentului (derm) și în grăsimea subcutanată, provocând deteriorarea locului în care sunt create celule noi ale pielii. Expunerea pe termen lung provoacă leziuni ale dermului (stratul mijlociu al tegumentului), ducând la îmbătrânirea pielii.

Aproximativ 90%  din UVB care întâlnește pielea este absorbit de stratul de suprafață al acesteia (epiderm). Epidermul răspunde prin eliberarea de substanțe chimice care provoacă înroșirea și edemațierea cutanată, caracteristice semnelor timpurii ale arsurilor solare. Expunerea repetată provoacă leziuni ale epidermului, ducând la îmbătrânirea pielii.

• Factori de risc

Riscul de arsuri solare este invers proporțional cu latitudinea și, prin urmare, este cel mai mare în apropierea Ecuatorului, unde şi intensitatea radiației UVB este cea mai mare. Momentul zilei este, de asemenea, important. Arsurile solare sunt mai probabil să apară la prânz decât mai devreme sau mai târziu în cursul zilei ( 65% din radiațiile UV ajung pe pământ între orele 10:00 și 14:00 ).

Plafonul de nori, atunci când există, oferă o anumită protecție, dar cantități semnificative de radiații UV ajung încă la suprafața pământului (norii și poluarea mediului reduc radiațiile UV).

Riscul de arsuri solare crește cu:

-altitudinea (altitudine mai mare presupune un risc mai mare de arsuri solare, deoarece intensitatea UVR care ajunge la piele este mai mare; radiația UV crește cu 4% pentru fiecare creștere de 300 m a altitudinii)

-reflexia de la zăpadă (aproximativ 90%), nisip (15% – 30%) și apă (5 – 20%).

Există, de asemenea, dovezi, că pielea umedă este mai predispusă la arsură solară ca pielea uscată.

• Simptome

Manifestările clinice ale arsurilor solare variază de la eritem ușor până la eritem foarte dureros, cu edem și vezicule. Eritemul este, de obicei, observat pentru prima dată la 3 – 5 ore după expunerea la soare, atingând vârfuri la 12 – 24 de ore și, în majoritatea cazurilor, scade la 72 de ore. Zonele de piele care au fost acoperite sau umbrite sunt de obicei scutite de arsuri.

Sensibilitatea crescută a pielii la căldură este prezentă în cazurile ușoare de arsuri. În cazurile severe pot apărea simptome sistemice, inclusiv dureri de cap, febră, greață și vărsături.

La indivizii cu pielea deschisă la culoare, după arsuri solare pot apărea mai multe pete maro cu caracter permanent, adesea cu margini neregulate, numite lentigine solare.

Aceste simptome sunt valabile în cazul adulților, cât și al copiilor.

Tipuri de arsuri solare

Severitatea arsurilor depinde de intensitatea și durata expunerii şi le împarte în:

Arsuri de gradul I – afectează doar epidermul, determinând eritem (roșeață) și edem dureros (tumefacție), fără bule. Se vindecă în câteva zile, cu descuamări și hiperpigmentări reziduale, dar fără cicatrici;

Arsuri de gradul II – afectează epidermul și dermul, determinând eritem (roșeață), edem bule subepidermice, cu durere severă și necroze extinse, ce apar imediat sau la câteva ore. Se vindecă cu eroziuni și cruste, în 10-21 zile, cu cicatrici discrete;

Arsuri de gradul III – afectează epidermul, majoritatea dermului, inclusiv structurile foliculare profunde ce se caracterizează prin apariția de bule serosanguinolente și eroziuni. Inițial, aspectul este devitalizat, cu durere intensă. Necesită un timp prelungit de vindecare şi determină formarea de cicatrici hipertrofice și contracturi;

Arsuri de gradul IV – caracterizate prin necroze profunde.

• Diagnosticare

Diagnosticul arsurilor solare este de obicei simplu, bazat pe constatările clinice ale eritemului dureros cu sau fără vezicule în zonele expuse și un istoric de expunere la lumina soarelui. Elementele suplimentare care pot fi utile pentru diagnostic include istoricul de:

-expunere la medicamente fotosensibilizante;

-contact cu fotosensibilizatori topici;

-utilizare a echipamentelor de bronzat de interior;

-expunere la fototerapie cu ultraviolete B (UVB) sau fotochimioterapie cu ultraviolete A (UVA) (PUVA).

• Tratament

Arsurile solare sunt o afecțiune ce se vindecă de obicei în câteva zile. Nu există tratament specific pentru a inversa deteriorarea pielii și a grăbi timpul de vindecare. Se urmărește tratamentul antiinflamator cutanat și controlul durerii.

• Complicații

O arsură solară cu vezicule dublează probabilitatea de a dezvolta cancer de piele mai târziu în viață. Îmbătrânirea prematură a pielii, formarea de riduri, apariția pe piele a petelor maro și a pistruilor  (lentigi), dezvoltarea leziunilor premaligne (keratoze actinice) și dezvoltarea cancerului de piele (de exemplu, melanom, carcinom bazocelular, carcinom cu celule scuamoase) sunt doar câteva din complicațiile ce pot apărea ca urmare a arsurilor solare repetate.

• Prevenție

Prevenirea arsurilor solare implică evitarea expunerii îndelungate la soare în special la orele amiezii, purtarea unei vestimentații adecvate, de culoare deschisă, cu mâneci lungi și utilizarea cremelor solare cu factor de protecție mare atunci când petrecem un timp mai îndelungat în aer liber. Pacienții care folosesc în mod regulat protecție solară experimentează mai puține arsuri solare decât cei care o folosesc ocazional.

Persoanele trebuie sfătuite să caute umbră sau să reducă expunerea, în special în lunile de vară și între orele 10:00 și 16:00, când intensitatea luminii solare este cea mai mare. Bebelușii mai mici de șase luni trebuie ținuți departe de lumina directă a soarelui.

Îmbrăcămintea de protecție, cum ar fi hainele cu mâneci lungi și pălăriile cu boruri largi, trebuie purtată când ieșim în aer liber. Îmbrăcămintea dezvoltată pentru persoanele fotosensibile este disponibilă comercial de la companii de specialitate.

Cremele cu protecție solară cu spectru larg, cu factor de protecție solară (SPF) 30 sau mai mare, trebuie utilizate în mod regulat atunci când desfășurăm activități în aer liber pe vreme însorită, în special în regiunile cu niveluri ridicate de insolație. Cremele de protecție solară trebuie aplicate cu 15 până la 30 de minute înainte de expunerea la soare pentru a permite formarea unei pelicule protectoare pe piele și este necesar să fie reaplicate cel puțin la fiecare două ore sau atunci când suntem la mare, de fiecare dată când ieșim din apă. Cremele cu protecție solară oferă o reducere demonstrată a daunelor solare, a carcinoamelor cu celule scuamoase, a melanoamelor și a fotoîmbătrânirii, dacă sunt utilizate în mod corespunzător.

și utilizarea hainelor de protecție (de exemplu, pantaloni ușori, cămăși cu mâneci lungi, pălării cu boruri). O cantitate minimă de protecție solară cu un SPF ≥15 poate fi aplicată pe zone mici (de exemplu, față, dosul mâinii), atunci când îmbrăcămintea și umbra adecvate nu sunt disponibile.

Persoanele care nu se expun la soare tot anul iar vara vor să se bronzeze repede se expun unui risc crescut de a face arsuri solare. O expunere treptată este mai bună decât una prelungită, ne ajută la evitarea arsurilor solare. Alegem umbra și răcoarea încăperilor, stăm cu măsură la plajă, fără să ne ardem, fără să exagerăm de la bun început.

Pentru cei care se expun la ultraviolete, hidratarea corespunzătoare a organismului în general și a pielii, în mod special, este necesară. Foarte importante sunt consumul de apă și ritualul zilnic de îngrijire a pielii folosind produse hidratante.

Academia Americană de Pediatrie recomandă pentru sugarii mai mici de șase luni, evitarea expunerii la soare. Pentru copiii mai mari de 6 luni sunt necesare aceleași măsuri de protecție ca și pentru noi, adulții.

Cele mai “uitate” zone de protecție sunt urechile, decolteul și lateralele gâtului, pielea din jurul ochilor și nasul. Aici apar cel mai frecvent carcinoamele cutanate. La bărbat se adaugă și zona cheliei.

Evitarea completă a expunerii la soare nu este indicată nici măcar pentru persoanele cu fototipul cutanat 1, știute fiind rolurile benefice ale acesteia. De la sinteza de vitamina D până la reglarea ciclului somn-veghe lumina soarelui ne aduce bunăstarea și fericire.

”Administarea” sa cu discernământ crește calitatea vieții noastre și ne ajută să ne păstrăm sănătatea fizică, emoțională și mentală.

Vă urăm o vară minunată!

 

Dr. Mihaela Diculescu – medic specialist de Medicină de Familie, Atestat Apifitoterapie și Acupunctură. Centrul Naturist de Sănătate Steaua Divină- București – tel 021/2331950, mobil 0733014160 www.clinicasteauadivina.ro