Durerea este un simptom foarte frecvent întâlnit, cel care te face să cauţi un doctor cât mai rapid. În abordarea alopată, ea se tratează cu antiinflamatoare steroidiene sau nesteroidiene, analgezice, sau, dacă durerea are la origine o obstrucţie demonstrată, într-un loc accesibil, se caută îndepărtarea ei mecanică.
În medicina naturistă, lucrurile sunt diferite, în sensul că şi interpretarea lor este alta. Contează tipul de durere, la ce e agravată sau ameliorată, orarul ei etc. De exemplu, dacă este localizată într-un punct ce corespunde traseului unui meridian de acupunctură, durerea înseamnă obstrucţia fluxului energetic şi se poate trata prin acupunctură sau stimularea punctului respectiv prin alte metode.
În medicina Ayurveda, prezenţa durerii indică o obstrucţie în circulaţia a ceva, fizic sau energetic, şi prin urmare este încadrată în linii mari la dezechilibrele de tip Vata dosha, principiul format din Aer şi Eter. Ca atare, ea se poate corecta prin corectarea elementelor ce agravează Vata dosha şi care sunt prezente la persoana în cauză. Poate fi vorba de o multitudine de factori ce trebuie corectaţi. De exemplu, să facem linişte şi să evităm suprastimularea senzorială, care poate sta la originea unei migrene. Sau, dacă este o durere datorată unui spasm, în urma unei expuneri la frig sau curent, atunci trebuie aplicată o cremă hidratantă şi încălzitoare, sau o lampă de cromoterapie de putere mare, cu filtru roşu sau portocaliu.
Bineînţeles că există şi plante sau uleiuri volatile cu efect analgezic bine cunoscut, cum sunt, de exemplu, cuişoarele, folosite sub formă de extract (eugenol) în medicina dentară. Cu siguranţă că, dacă durerea este declanşată datorită unei infecţii, va fi mult mai suportabil să luăm un tratament antibiotic natural, cum ar fi tinctura de propolis sau unele uleiuri volatile, după caz, decât să apelăm la unul sau mai multe antibiotice de sinteză. (A nu se înţelege că prin aceasta recomand automedicaţie în locul prezentării la medic; dimpotrivă, recomand apelarea la un medic cunoscător al remediilor naturiste, care să poată evalua gravitatea situaţiei şi să acţioneze în consecinţă, pentru că durerea poate fi şi un mare semnal de alarmă, poate fi o urgenţă medico-chirurgicală în care timpul e foarte preţios).
Uneori poate fi vorba de durere neuropată, extrem de intensă, declanşată fie şi la atingeri fine, şi care nu răspunde la medicamentele uzuale. Atunci putem folosi terapia cu venin de albine, care este un bun analgezic şi relaxant, dacă este aplicat în doze cât mai mici, dar eficiente. Bineînţeles, vom aplica acest tratament numai după realizarea dezintoxicării prealabile, altfel, riscăm să recirculăm toxinele şi durerea se va muta în alt loc, dar nu va dispare.
Tratamentul cu venin de albine poate fi foarte bun şi în cazul durerii oncologice, cu condiţia să fie aplicat în dozele potrivite pentru fiecare caz în parte, căci nu există un protocol standard, ci totdeauna tratamentul trebuie individualizat.
Durerea cu caracter de arsură poate ascunde o inflamaţie şi se va trata cu substanţe de tip răcoritor, de exemplu, cu gel de aloe, în uz intern sau extern, sau cu ulei volatil de mentă administrat într-un ulei-bază.
Uneori poate fi vorba despre o componentă psihică importantă şi atunci este necesar să apelăm la metode de relaxare, psihoterapie sau, de ce nu, muzicoterapie.
Unul din secretele terapiei durerii este şi îndepărtarea rezistenţei faţă de durere. Să ai curajul să te confrunţi cu ea, să nu te mai înverşunezi, luptând să scapi de ea. O accepţi, eşti atent la mesajul pe care ea vrea să ţi-l transmită. Poate că e o lecţie importantă din viaţa ta, şi e cel mai potrivit moment să o înveţi.
Se consideră că receptorii care ne fac să simţim durerea ne-au fost daţi pentru a ne putea feri de stimuli şi situaţii care ameninţă integritatea organismului. Din perspectivă medicală, e perfect justificat. De exemplu, dacă pui mâna pe ceva fierbinte te arzi, te doare şi înveţi să nu mai atingi a doua oară ceva similar. Lecţia în acest caz este legată de cunoaşterea şi respectarea legilor naturii.
Dintr-o perspectivă spirituală însă, referindu-ne la durerea cu o mare componentă emoţională, aici trebuie să devenim atenţi la situaţia care o declanşează. Este o mare probabilitate să fie vorba despre o limitare a modului nostru de a ne percepe viaţa, relaţiile, rolul social şi familial, trecutul, imaginea de sine etc. Pentru a reuşi să depăşim cât mai rapid acest gen de probleme, este necesar să ne înălţăm cât mai sus perspectiva.
Unii recomandă să ne imaginăm cât va mai conta pentru noi situaţia care în prezent ne produce suferinţă, peste vreo 10-15 ani. Sau să ne imaginăm cât de mici suntem noi, priviţi la scara întregului univers, în care micuţa planetă Pământ este deja insignifiantă. Adică să încercăm să ne privim pe noi înşine cu ochii lui Dumnezeu, Creatorul nostru, Cel în mâinile căruia, dacă ne abandonăm, putem găsi toate soluţiile. Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, mărturisitor în temniţele comuniste, spunea: „Dumnezeu a venit în lume să umple suferinţa umană de prezenţa Lui”. Altfel spus, chiar şi în durerea cea mai cumplită, există această şansă de a Îl descoperi pe El, care este totdeauna alături de noi.
Dr. Cristina Pavel
