retisoara este cunoscuta inca din antichitate de traditia fitoterapeutica, fiind asociata cu feminitatea, vindecarea afectiunilor ginecologice, ameliorarea perioadelor menstruale abundente si tratarea simptomelor menopauzei.

Cretisoara (Alchemilla vulgaris) face parte din familia Rozacee, ce cuprinde mai mult de 300 de specii de Alchemilla. Este o planta perena – cu radacina persistenta, din care se dezvolta in primavara o tulpina noua, lemnoasa, inalta de 10-40 cm, ramificata, ce prezinta frunze mari, avand 7 – 9 lobi cu margini dintate. Florile mici, numeroase, sunt grupate in inflorescente, au culoare galben-verzui si sunt lipsite de petale. Infloresc in lunile mai-septembrie. Planta este raspandita in Europa, America de Nord si Asia. Creste la marginea padurilor, pasuni, fanete, zone stancoase si albii de rauri din regiunile de deal si de munte, preferand solurile bogate in humus sau argiloase.

Denumirea stiintifica de “alchemilla” provine din termenul arab “alkemelych”, care inseamna “alchimie”, in vechime, cretisoara fiind atribuita cu virtuti magice, in legatura cu elementul apa si cu energiile planetei Venus.

O data cu perioada crestina, cretisoara a fost asociata cu virtutile tamaduitoare ale Fecioarei Maria, de aceea, o denumire des intalnita in traditia populara este “vesmantul Maicii Domnului” (Lady’s Mantle – in engleza).

In scopuri medicinale se utilizeaza partile aeriene ale plantelor, recoltate in timpul infloritului, spre toamna recoltandu-se numai frunzele. Uscarea se face la umbra in strat subtire sau suspendata in manunchiuri (precum sunatoarea).

Compozitia chimica: leucoanticianozide, flavonozide, saponine, taninuri galice, steroli (betasitosterol), proantociani, carotenoide (beta-caroten, luteina), acid salicilic, saruri minerale.

Proprietati terapeutice:

– cicatrizanta – prin actiunile astringente (datorate taninurilor) si antiinflamatoare (acidul salicilic) previne infectarea ranilor, reduce sangerarile si grabeste cicatrizarea taieturilor, ranilor si ulceratiilor bucale, trateaza acneea, hemoroizii sangeranzi, intepaturile de insecte;

– hemostatica si uterotonica – avand utilitate in oprirea hemoragiilor uterine, in ciclurile menstruale neregulate, excesiv de abundente, prelungite (scade timpul de coagulare al sangelui) inclusiv in sindromul preinstalarii menopauzei, este o planta deosebit de valoroasa in: profilaxia avortului spontan (fortifiaza endometrul), vindecarea leziunilor de dupa sarcina, leziunilor pe colul uterin, ajuta la redobandirea elasticitatii si fermitatii tesuturilor afectate dupa nastere, in profilaxia prolapsului uterin, adjuvant in tratarea fitoterapeutica a urinarilor cu sange, a cistitelor hemoragice;

– regleaza tulburarile hormonale specific feminine datorita continutului de fitosteroli. Unele cercetari moderne atribuie cretisoarei efecte progesteronice. Amelioreaza simptomatologia instalarii menopauzei (bufeuri, transpiratii nocturne), adjuvant in tratamentul fitoterapeutic al: nodulilor mamari (calmand durerile la nivelul sanilor si chiar reducand dimensiunile nodulilor mamari), tratarea chisturilor ovariene si a fibroamelor uterine (tratamentul se incepe in ziua a 14-a dupa menstruatie si se incheie in ultima zi a ciclului);

– imbunatateste fertilitatea la femei;

– calmant (prin acidul salicilic) al durerilor / crampelor menstruale specifice primelor zile ale menstruatiei (se utilizeaza comprese locale sau/si administrare interna de pulbere de planta);

– tratarea hemofiliei, datorita actiunii hemostatice;

– usor diuretica;

– antidiareica;

– usureaza digestia (rol eupeptic) si stimuleaza secretiile digestive;

– usor hipoglicemianta;

– actiune citostatica si antioxidanta;

Administrare interna:

1. Tinctura de cretisoara: 30 de picături la un pahar mare cu apă, după mese, de 3 ori pe zi in 100 ml apa plata. Tinctura se poate prepara din 20 g flori si frunze si 100 ml alcool de 45 grade, lasate la macerat 10 zile, dupa care se strecoara.
2. Pulberea din planta uscata se rasneste fin cu rasnita electrica, iar din pulberea rezultata se ia cate o jumatate de lingurita rasa pana la de 4 ori/zi, la intervale regulate, cu minim 30 minute inainte de mese, se tine sublingual 15-20 minute si apoi se inghite cu apa plata. Cantitatea de pulbere nu se rasneste pentru mai mult de 5-7 zile, deoarece se oxideaza si se altereaza proprietatile. De regula se administreaza intr-un amestec de plante, functie de efectul dorit.
3. Maceratul la rece: se pun 2 linguri de planta rasnita fin la un litru de apa plata, se tine la temperatura camerei, peste noapte – aproximativ 7 ore iarna si 3-4 ore vara, apoi se strecoara. Lichidul rezultat se bea peste zi intre mese. Pentru aplicatii externe se face un macerat mai concentrat din 5 linguri pline de planta la 1 litru de apa.

Administrare externa:

Cataplasme din frunze proaspete sau pasta de pulbere amestecata cu putina apa, cu rol cicatrizant si de calmare a durerii, pe locul afectat: rani, ulceratii cutanate.

Spalaturi vaginale (irigatii) cu macerat de cretisoara, trateaza mancarimile (prurit) vaginale, are rol protector si previne mutatiile in evolutia papiloamatozei (HPV) genitale spre cancerul uterin.

Bai de sezut cu macerat de cretisoara pentru tratarea si calmarea hemoroizilor sangeranzi.

Precautii. Contraindicatii:

Se va administra la o distanta mai mare (2 ore) de suplimentele/medicamentele ce contin fier deoarece taninurile din componenta sa pot reduce intr-o anumita masura, absorbtia fierului in organism.

Dr. Florea Elena Tena – apifitoterapie si aromoterapie