Propolisul este unul dintre cele mai renumite remedii cu proprietăţi antimicrobiene, un veritabil antibiotic natural, care are însă un spectru de acţiune mult mai larg decât un antibiotic creat de om. Cum de multe ori în cavitatea bucală se găseşte o floră patogenă diversă, utilitatea extractelor de propolis devine evidentă. Cu toate că albine există pe tot globul şi sursele de propolis sunt diferite de la o regiune la alta, s-au descoperit până acum, în tipurile de propolis studiate (atât cel european, cât şi cel sud-american, care sunt cele mai cercetate), compuşi cu efecte clinice asemănătoare, deşi aparţin unor clase chimice diferite.
Şi mai are propolisul un avantaj, legat de faptul că „natura urăşte standardizarea”: nu există două mostre de propolis cu compoziţie identică. Procentele de substanţe active diferă foarte mult de la o probă la alta. Peste tot în lume se încearcă o caracterizare a mostrelor de propolis din diferite zone de pe glob, pentru a putea trage concluzia care din substanţele din compoziţia sa este mai utilă şi mai valoroasă…Personal, consider că tocmai această unicitate, această diversitate, permite propolisului să fie de nenvins în lupta cu bacteriile, spre deosebire de medicamentul chimic cu compoziţie constantă, creat de om pentru a controla infecţia, dar la care microbii se adaptează şi capătă rezistenţă în timp.
În ceea ce priveşte acţiunea antibacteriană a extractelor de propolis, s-a demonstrat că ele sunt active contra mai multor microbi prezenţi în cavitate bucală şi responsabili de apariţia tartrului: Porphyromonas gingivalis, Prevotella intermedia, Tannerella forsythia, Fusobacterium nucleatum etc. Cu alte cuvinte, folosirea unor produse de igienă bucală (paste de dinţi, ape de gură etc.) care să conţină propolis ar putea să ne ajute să ajungem mai rar pe la dentist, pentru detartraj. Rezultate foarte bune s-au obţinut şi asupra infecţiilor cu virusul herpes simplex tip I, iar în plus, a fost tolerat mai bine decât medicamentele antivirale.
Apoi, propolisul are efecte antiinflamatoare, antioxidante şi antitumorale, motiv pentru care se recomandă în inflamaţiile cavităţii bucale, ale gingiilor şi ale dinţilor, precum şi în parodontoze şi chiar în tumori. Deoarece propolisul are un remarcabil efect radioprotector, se recomandă să fie folosit ori de câte ori se face radioterapie, pentru că protejează pacientul de mucozita sau candidoza care pot apare post-iradiere.
Un studiu clinic realizat în Brazilia a arătat că extractul alcoolic de propolis poate ajuta în cazul candidozei bucale, inclusiv în cazul celei apărute la persoanele în vârstă, care au proteză.
Ce putem spune despre riscurile administrării sale? Deşi se consideră, în general, că propolisul are un mare potenţial alergizant, după rezultatele clinice comunicate de unii medici dentişti, se pare că extractele de propolis sunt în general bine tolerate. Bineînţeles că nu vom administra tinctura direct în gură, ci o vom dilua sau pune într-un amestec, şi vom putea folosi ca atare doar comprimatele sau extractele uleioase, care nu sunt iritante local. Dacă propolisul se lipeşte de dinţi, putem mesteca o sămânţă uleioasă, de exmplu miez de nucă sau de floarea-soarelui, deoarece răşinile din propolis se vor dizolva şi bucăţica de propolis se va desprinde.
La noi în ţară a existat, cu mai mulţi ani în urmă, pe vremea profesorului Harnaj, chiar un studiu legat de utilizarea propolisului în stomatologie împreună cu o pastă de os de bovidee, pentru repararea defectelor osoase. Recent, în 2015, în Indonezia, în cadrul pregătirii tezei sale de doctorat, medicul dentist Ardo Sabir a realizat mai multe experimente pe animale, care au dat rezultate promiţătoare. De exemplu, a demonstrat că un extract de propolis bogat în flavonoide, aplicat local în cavitatea dintelui, poate stimula apariţia colagenului şi refacerea dentinei, chiar mai bine decât hidroxidul de calciu, care se foloseşte în prezent sub obturaţii.
Propolisul ar putea fi considerat la ora actuală un remediu de bază în tratamentele conservatoare din stomatologie, care urmăresc salvarea dinţilor de la devitalizare („scoaterea nervului”). La fel de bun se dovedeşte a fi şi în tratarea abceselor, fie sub forma apei de gură cu propolis, fie ca pastă aplicată local, pe gingie, în amestec cu argilă şi argint coloidal.
Să recapitulăm: carii dentare, tartru, abcese, parodontoze, candida, cancer bucal…Oare ce alt medicament sau remediu ar putea acoperi o paletă atât de largă de indicaţii terapeutice? Se pare că albinele noastre dragi adună pe picioruşele lor şi apoi ne oferă, tot ce avem nevoie: un super-aliment, polenul – ca să ne hrănim sănătos şi un super-remediu – propolisul, ca să ne recăpătăm sănătatea.
Dr. Cristina Pavel
