Fumarita (Fumaria officinalis) este o planta erbacee, anuala, aromata, raspandita in Europa, Asia si Africa de Nord. La noi este intalnita in zona de campie si deal, pe miristi si marginea drumurilor.  Se mai numeste popular „fierea pamantului” (a nu se confunda cu tintaura) sau “iarba-fumului”. Tulpina poate atinge 50-70 cm inaltime, frunzele sunt delicate, de culoare verde-albastrui, acoperite cu un puf alburiu, florile au culoare roz-violet, purpurii spre varf si alb la baza, fructele sunt mici, rotunde. Intreaga planta seamana cu un fuior de fum iesind din pamant, ceea ce a inspirat denumirea sa. Este o planta folosită de mult in medicina populara, in acest scop fiind folosite partile aeriene. Planta infloreste din mai pana in septembrie, interval in care se poate recolta. Se usuca la umbra in strat subtire.

Compozitia chimica: acid fumaric, alcaloizi, flavonoide, taninuri, rezine, substante amare, mucilagii, saruri minerale.

Efecte terapeutice:

1. actioneaza in mod specific asupra afectiunilor hepato-biliare: regleaza si protejeaza functia hepatobiliara, regleaza secretia de bila in exces sau in deficit, este antispastica si antiinflamatoare – este utila in hepatite, dischinezii, litiaza biliara, colica biliara;
2. acţiune digestivă, elimina flatulenta, calmeaza crampele, trateaza constipatia;
3. recomandată in tratarea obezitatii, chiar si a formelor morbide;
4. sudorific si antifebril;
5. bun diuretic- adjuvant in afectiunile renale;
6. fluidizeaza sangele, depurativ (favorizeaza eliminarea toxinelor);
7. recomandată in tratarea unor afectiuni cutanate si subcutanate (eczeme, furuncule, psoriazis, urticarii alimentare);
8. relaxant miocardic prin alcaloizi si antagonist al serotoninei, fiind adjuvant in aritmiile cardiace;
9. efecte asupra inimii şi vaselor de sânge: regleaza tensiunea arteriala oscilanta (o aduce spre normal, fie că este prea mica fie că e prea mare), asociat cu efectul depurativ ajuta in tratarea aterosclerozei;
10. adjuvant in tratamentul unor forme de cancer: de intestin subtire, de colon, hepatic, uterin;
11. actioneaza tonic, dar si sedativ, echilibrand functionarea sistemului nervos; din acest motiv este recomandată in tratarea insomniilor, a starilor depresive sau de neliniste, nervozitate excesiva;

Administrare interna:

Pulbere de planta uscata rasnita: 1 g de 3 ori zi, plasata sublingual timp de 5-15 minute, iar apoi se inghite cu putina apa plata. Planta se administreaza in cure de 2 saptamani cu 3-4 saptamani pauza.

Tinctura de fumarita: 10 picaturi de 3 ori zi, diluata in 50 ml apa plata sau de izvor.

De regula, nu se administreaza singura, ci in combinatii de plante, in functie de efectul terapeutic urmarit. Este important sa nu se asocieze cu alte plante ce contin compusi papaverinici asemanatori (macul, rostopasca), deoarece efectele se amplifica.

Uz extern: cataplasme cu pasta de planta in tratarea afectiunilor pielii.

Precautii. In doza uzuala nu prezinta efecte secundare. Supradozarea poate conduce la fenomene de toxicitate. Nu se foloseste timp indelungat, ci doar pe perioadele indicate de medic. Intoxicatia, in functie de gradul de gravitate, se manifesta prin  voma, arsuri gastrice, tremor, halucinatii. In curele prelungite poate avea efect hemolizant.

Contraindicatii: in glaucom, convulsii.

Dr. Tena Florea