Trecem, adesea, pe lângă plantele din jurul nostru, fără a le observa sau a conştientiza prezenţa lor. Cu toate acestea, pentru cei care au sensibilitatea şi atenţia necesară, lumea vegetală se dovedeşte a fi foarte vie şi, mai ales, vibrândă la emoţiile noastre. Plantele, în special cele folosite în terapie, ascund puteri nebănuite, mai mult decât simple molecule cu activitate farmacologică, descoperite în laborator. Ele sunt purtătoare de energii binefăcătoare pentru fiinţele umane şi, adesea, ne pot învăţa unele lecţii prin chiar forma şi rezonanţele pe care le vehiculează.
Rădăcinile unor plante, adânc înfipte în solul calcaros, ne pot învăţa lecţia perseverenţei şi a rezistenţei. Tulpinile verzi pot fi ilustrări ale fermităţii sau, dimpotrivă, ale mlădierii care ne poate ajuta să ne adaptăm la mediu. Frunzele verzi, adesea luxuriante, pot ascunde în ele arome din cele mai plăcute şi surprinzătoare, care ne înseninează rapid. În fine, florile, având parfumuri, arhitectură sau culori bogate, celebrează viaţa în plenitudinea ei şi îşi aşteaptă musafirii, polenizatorii, încărcate cu darul nectarurilor şi polenurilor viu colorate. Sămânţa ne poate învăţa lecţia chintesenţei, a interiorizării şi a conservării resurselor interioare, iar fructul ne este uneori un exemplu de generozitate necondiţionată, el fiind darul pe care planta îl face lumii înconjurătoare, rodul care semnifică împlinirea rolului său în această lume şi în circuitul vieţii.
Şi plantele, asemenea oamenilor, pot avea asemănări unele cu altele, ceea ce poate sugera şi unele proprietăţi comune. Aceste asemănări şi trăsături comune au insiprat botaniştilor ideea grupării lor îm familii. Să facem cunoştinţă cu câteva din ele…
Le place umbra, dar rezistă şi în plin soare: grupa Liliaceae-lor. Sunt plante considerate reechilibrante feminine, adesea au o vitalitate deosebită. Unele din ele sunt toxice, precum lăcrămioarele, dar totuşi au în compoziţie substanţe cu potenţial terapeutic. Un reprezentant de marcă al familiei este renumita Aloe, cu toate speciile sale de uz medicinal. Este de foarte mare ajutor pentru proprietăţile sale cicatrizante, emoliente, calmante, vindecătoare, ajută la eliminarea reziduurilor, la propriu şi la figurat. Familia cepei şi a usturoiului (Allium sp.), remedii antiinfecţioase foarte puternice, cu un spectru larg, se încadrează tot aici.
Surâd în toate culorile câmpului: familia Asteraceae sau Compositae cuprinde plante armonizatoare ale zonei ficatului şi vezicii biliare. Armurariul, anghinarea, cicoarea şi păpădia, schinelul, coada-şoricelului – toate sunt încadrate la această grupă. Majoritatea au gust amar şi efecte purificatoare asupra sângelui, ajută la eliminarea colesterolului în exces.
Familia Rosaceae, din care face parte şi trandafirul, „regina florilor” – sunt plante ale conştientizării valorii personale, remedii de elecţie pentru hemoragii sau tulburări hormonale feminine. Aici găsim zmeurul, murul, turiţa-mare, măceşul.
Familia Lamiaceae sau Labiatae cuprinde majoritatea plantelor aromatice: mentă, rozmarin, măghiran, urzică moartă etc. Acestea sunt plante care conţin substanţe volatile care reglează procesele digestive, combat crampele intestinale şi ne ajută, totodată, să devenim mai calmi şi mai echilibraţi.
Familia Umbelliferae – sunt plante care au inflorescenţe sub formă de umbreluţă. În această familie sunt foarte multe plante condimentare, de exemplu, mărar, chimen, anason, fenicul. Toate aceste plante sunt bogate în uleiuri volatile, cu efecte de stimulare digestivă, dar şi de stimulare a lactaţiei.
Familia Ericaceae cuprinde majoritatea plantelor care ne dau aşa-numitele „fructe de pădure”: afine, coacăze, merişoare etc. Sunt plante care preferă zonele umbroase, ele cunosc o largă răspândire în ţările nordice. Sunt fructe care au un efect reechilibrant mai ales asupra rinichilor, circulaţiei şi vaselor de sânge; pot fi de mare ajutor şi în diabet. Însăşi culoarea fructelor ne aminteşte de aceea a sângelui, o dovadă în plus că natura ne sugerează cum să folosim anumite fructe sau părţi din plante.
În fine, să ne oprim şi asupra arborilor care au inflorescenţe sub formă de mâţişori (amenţi). Din ordinul Amentiflorae (plante cu mâţisori) fac parte mai multe familii: Juglandaceae (nucul), Fagaceae (fagul), Betulaceae (mesteacănul), dar şi Combretaceae (mai specifice pentru India). Două specii puternic reprezentative şi care ne încântă primăvara sunt: mesteacănul, de la care colectăm seva cu putere mare de curăţare a sângelui şi eliminare a deşeurilor metabolice, şi salcia, cu proprietăţi antiinflamatoare şi cu un polen cu totul deosebit, cu efecte de reechilibrare hormonală. Să nu uităm nici de plopul cu ai săi muguri, sursă vegetală importantă pentru propolisul albinelor. Sunt plante care au în general puternice efecte purificatoare asupra organismului, mai ales în cazul problemelor metabolice de tip acumulări excesive de săruri care duc în timp la „pietre” la rinichi sau vezica biliară sau se depun în articulaţii. În familia Combretaceae se găsesc faimoasele remedii ale medicinei Ayurveda, fructele de haritaki, bibhitaki, amalaki, despre care se spune că pot vindeca orice dezechilibru şi boală.
În speranţa că am reuşit să vă facem mai atenţi asupra lumii vegetale, pline de culoare şi de resurse terapeutice, încheiem dorindu-vă să descoperiţi în natură, în zona în care trăiţi, cât mai multe plante cu puteri vindecătoare.
Dr. Cristina Pavel
specialist medicină de familie, api-fito-aromaterapie, acupunctură, homeopatie
