Salcamul este originar din America de Nord, la noi fiind aclimatizat pe la jumatatea secolului XVIII. Florile sale parfumate sunt asezate in ciorchini ce infloresc chiar de la inceputul lunii mai pana catre sfarsitul lunii iunie (in zonele de munte) si atrag din plin albinele, fiind o importanta specie melifera. Florile sunt comestibile, fiind incluse in traditia culinara a preparatelor dulci – in special la sate, totusi putina lume stie ca aceste flori au importante virtuti terapeutice.
Pentru a putea fi utilizate optim, florile se recolteaza cu ciorchine cu tot, dar fara frunze, numai pe vreme insorita, din zone aflate departe de surse de praf si poluare. Se usuca in strat subtire, la soare, pentru ca altfel petalele se brunifica, fermenteaza si isi pierd din proprietatile terapeutice.
Compozitia florilor de salcam: flavonoide (acaciina, robinina), mucilagii, taninuri, glucide, uleiuri volatile, acid cafeic, clorogenic.
Efecte terapeutice:
– au efect calmant asupra aparatului digestiv, respirator si a sistemului nervos;
– la nivelul aparatului digestiv actioneaza ca antiacide, emoliente, antispastice (calmeaza durerile), fiind utile in gastrite hiperacide insotite de arsuri la stomac , ulcere gastrice si duodenale, esofagite de reflux, trateaza constipatia. Florile avand proprietati bazice, in timp, ajuta la reglarea aciditatii gastrice;
– fiind antitusive, emoliente si antiinflamatorii calmeaza tusea din afectiunile respiratorii (faringite, viroze respiratorii), sunt utile si in astm;
– combat migrenele, durerile reumatice, durerile de dinti;
– calmante si armonizatoare la nivelul sistemului nervos aducand in fiinta blandetea. De aceea sunt recomandate structurilor care au foc (pitta) in exces. Sunt de ajutor in starile se stres, furie, agresivitate, anxietate, depresie, insomnii. Pot fi utilizate si in starile de nervozitate la copii mici, dar numai sub atenta indrumare a unui medic bun cunoscator si cu experienta in utilizarea remediilor naturale;
– calmeaza inflamatia de la nivelul pielii, cu aplicabilitate externa sub forma de pasta in plagi, arsuri usoare si medii;
– antiseptice si antimicotice trateaza atat candidoza bucala cat si cea vaginala.
Administrare interna:
– proaspete in salate de fructe, preparate culinare;
– pudra de flori uscate si rasnite in rasnita de cafea (se pastreaza in aceasta forma la frigider maxim 5 zile, in borcan inchis ermetic) , cate 1 lingurita rasa de 4 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, se tine sublingual 15 minute;
– macerat la rece: 2 linguri cu varf de flori de salcam se pun timp de 4-6 ore intr-un litru apa plata la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe parcursul intregii zile ;
– pasta din flori uscate si rasnite amestecata cu miere de salcam: o lingurita dimineata – in tratarera constipatiei. Pasta se prepara din o parte de planta uscata si rasnita la o jumatate de parte de miere de salcam;
– tinctura de flori de salcam: cate 10 -15 picaturi diluate in 50 ml apa, de 2 ori pe zi;
Uz extern:
– pasta din flori uscate si rasnite amestecata cu miere de salcam – puse pe arsurile, care nu sunt foarte profunde (arsuri medii si usoare), rani, favorizand o vindecare estetica;
– bai generale cu flori de salcam, alturi de roinita, nalba si tei, dupa perioade de intensasolicitare fizica si nervoasa .
Contraindicatii la persoane alergice la florile de salcam, nu se administreaza intern la femeile insarcinate, care alapteaza si la copii de 1-3 ani.
Dr. Florea Elena Tena
competenta apifitoterapie si aromoterapie
