Florile de tei au actiune calmanta, emolienta si sedativa.
Teiul (Tilia) cuprinde un gen cu aproximativ 20-25 de specii de arbori (plus variantele geografice si hibrizii) intalniti in zonele temperate din Europa, Asia si America de Nord. Sunt usor de recunoscut dupa florile ce prezinta o frunzisoara modificata (bractee), la subsoara careia este atasata o inflorescenta din flori mici galben-crem, parfumate.
Teiul este considerat inca din antichitate, un arbore sacru in folclorul multor tari din Europa.
Teiul este privit ca un arbore al pacii si al fidelitatii in cuplu. In astrologie, teiul este asociat cu Luna, iar in Roma antica era un simbol atat al lui Venus (zeita iubirii), cat si al Junonei (zeita intelepciunii), pentru vechii celti simboliza altruismul, in cultura germana era un simbol al pacii si al dreptatii.
Pentru uz medicinal se folosesc inflorescentele adunate de la speciile de Tilia: tei alb (T. alba), tei argintiu (T. argentea), tei pucios (T. cordata), tei rosu (T.rubra), tei cu frunza mare (T. grandifolia), etc.
In farmacopeele occidentale florile de tei argintiu (T. argentea sinonim T. tomentosa) sunt considerate ca o falsificare, de aceea nu sunt utilizate pentru export. Farmacopeea romana noteaza ca aceasta specie are o cantitate mai mare de saponozide cu efect iritant la nivelul faringelui, dar ca in rest, efectul farmacologic este foarte bun, similar celorlalte specii medicinale de Tilia. [1]
Pentru scopuri medicinale se culeg florile cu bractee sau fara bractee, la inceputul infloririi, in lunile iunie-iulie, pe timp insorit si se usuca la umbra in strat subtire.
Compozitia chimica: mucilagii, uleiuri volatile cu o componenta caracteristica (farnesol) ce imprima florilor de tei mirosul specific, flavonozide, taninuri, saponozide triterpenice, alcooli triterpenici, cumarine, floroglucinol.

Efecte terapeutice:
– demulcent prin mucilagii – este un agent emolient care actioneaza mucoprotectiv pe mucoasa iritata;
– calmeaza tusea prin inhibarea centrului nervos al tusei si diminuarea sensibilitatii zonelor reflexogene ale mucoasei cailor respiratorii (efect behic);
– expectorant;
– imunostimulator;
– antispastic prin flavonozide si ulei volatile;
– sudorific prin farnesol;
– antiinflamator prin substantele triterpenice;
Aceste proprietati descrise mai sus fac ca florile de tei sa fie indicate in tuse iritativa si productiva, faringite, traheite, laringite, bronsite, gripa, viroze respiratorii.
– sedativ asupra sistemului nervos central prin ulei volatile, cu utilitate in insomnii, stari de anxietate, atac de panica;
– diuretic prin flavone;
– calmeaza senzatia de voma si crampele gastrice din indigestii, scade aciditatea gastrica, fiind de folos in tratarea arsurilor stomacale si a gastritelor hiperacide;
– coleretic – creste secretia biliara;
– scade tensiunea arteriala, calmeaza palpitatiile inimii pe fond emotional. In cantitati mai mari are efect invers, de stimulare a aparatului cardiovascular;

Administrarea interna:
Pulberea de flori de tei macinata fin, din pulberea rezultata se ia cate o lingurita rasa (1g) de 3 ori/ zi, inmuiata cu putina apa, la intervale regulate, cu minim 30 minute inainte de mese, se tine sublingual 15-20 minute si apoi se inghite cu apa plata. Cantitatea de pulbere nu se rasneste pentru mai mult de 5-7 zile, deoarece se oxideaza si se altereaza proprietatile.
Maceratul la rece: se pun 2 linguri de planta macinata fin la un litru de apa plata, se tine la temperatura camerei, peste noapte – aproximativ 7 ore iarna si 4 ore vara, apoi se strecoara. Se beau 2-3 cani de macerat la rece peste zi intre mese (stomacul sa fie mai gol) .

Administrare externa:
Comprese cu macerat pentru reducerea umflaturii ochilor si a cearcanelor, calmarea tenului iritat.

Precautii. Contraindicatii.
Florile de tei au potential alergenic pronuntat la persoanele sensibile.
Pacientilor cu anemie feripriva se recomanda precautie la consum.
Nu se recomanda utilizarea prelungita la copiii mai mici de 6 luni deoarece pot apare fenomene de deshidratare datorita efectului diuretic si poate impiedica absorbtia fierului in organism.
Nu se consuma de catre soferi inainte si in timpul prestarii serviciului deoarece florile de tei pot produce somnolenta.
Nu se supradozeaza deoarece apar efecte adverse: de excitare a sistemului nervos si cardiovascular, insomnie.
Nu se utilizeaza in cantitati mari pe o perioada mai mare de o luna de zile, altfel pot aparea complicatii cardiace (poate apare accelerarea ritmului cardiac).

Bibliografie:
1) Farmacognozie – fitoterapie, memorator de G. D. Mogosanu, L.E. Bejenaru, H. Popescu, Ed. Sitech 2012

Dr. Florea Elena Tena
competenta apifitoterapie si aromoterapie