Inflamaţia este un mecanism natural de răspuns şi de apărare al organismului la diverse agresiuni: străine de organism (traumatisme, căldură, frig, substanţe chimice, virusuri, bacterii) sau prin produşi de degradare proprii (amoniacul, glucoza, ureea etc.). Sensul biologic al inflamaţiei este de a proteja şi a delimita, pe cât posibil, ţesuturile sănătoase de cele afectate; însă, la un moment dat, procesul inflamator poate deveni dăunător pentru organism prin febră mare şi durere intensă, care se poate extinde la ţesuturile sănătoase din jur. Această situaţie vătămătoare poate apare datorită faptului că reacţia, răspunsul inflamator al organismului, este diferită de la o persoană la alta, depinzând atât de factori interni (starea generală, imunitatea, starea de nutriţie, predispoziţia genetică), cât şi de factori ce ţin de agentul cauzator al inflamaţiei (durata de acţiune a acestuia, intensitatea sa).
Clasificarea inflamaţiilor în: acute (de la cateva ore, la câteva zile) şi cronice (cu o durată lungă de timp, mai mare de 6 luni) arată că fenomenul inflamator este unul complex, care netratat eficient, poate fi punctul de pornire al unor procese distructive pentru organism.
Articolul de faţă se doreşte a fi unul de prezentare a unor soluţii eficiente oferite de natură în acest tip de situaţii. Aici sunt prezentate cateva exemple de antiinflamatoare naturale, dintre cele mai uzuale, lista fiind foarte lungă. Pentru un tratament corect şi adecvat fiecărei situaţii în parte, vă rugăm să consultaţi un medic bun cunoscător al remediilor fitoterapeutice.
PLANTE CU PROPRIETĂŢI ANTIINFLAMATOARE:
Boswellia (Boswellia serrata): “tămâia indiană” – se utilizează răşina arborelui – conţine acizi alfa şi beta boswelici, ce distrug citokinele – enzime ce sunt implicate în dezvoltarea inflamaţiei cronice. S-a constatat că reduce durerile articulare din reumatism, artrita reumatoidă, spondiloza cervicală. Contraindicaţii: boli autoimune, sarcină, alergie la acest produs.
Coacăz negru (Ribes nigrum): se folosesc fructele, frunzele, mugurii. Conţine substanţe active de tip flavone, care se comportă ca un cortizon natural, cu puternic rol antiinflamator, fără a avea efectele adverse ale celui de sinteză. Se utilizează în inflamaţiile de natură infecţioasă, chimică, traumatică: tuse seacă, bronşite, afecţiuni reumatice, gută, infecţii urinare, dureri menstruale, prostatită, dermatoze, alergii cutanate, înţepături de albine şi alte insecte.
Gălbenele (Calendula officinalis): florile se utilizează în: inflamaţiile gastro-intestinale (gastrite hiperacide, ulcer), colecistite, hemoroizi, tratamentul rănilor, înţepăturile de insecte, arsuri.
Lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra): se folosesc rădăcinile şi rizomii. Conţine un număr mare de flavonoide cu rol antiinflamator, substanţe asemănătoare cortizonului. Prin aceste substanţe determină o redutabilă acţiune antiinflamatoare şi antialergică în organism, ceea ce-l face util într-o serie de afecţiuni: tuse uscată, gripe, bronşite, gastrite hiperacide şi ulcere, hepatite virale (A, B, C), cancere hepatice (prin stimularea secreţiei de interferon natural), cancer de col uterin, lupus eritematos sistemic, reumatism, poliartrite, alergii. Contraindicaţii: hipertensiune arterială, persoane cardiace (ce utilizează Digoxin), hipotiroidie, ciroză.
Lumânărica (Verbascum spp.): se utilizează florile, care au acţiune antiinflamatoare, în tratarea tusei, bronşitei, laringitei, astmului, cistitelor. Precauţie: risc de toxicitate dacă planta nu este uscată bine înainte de utilizare!
Ghimbirul (Zingiber officinale): se folosesc rizomii. Este un antiinflamator natural puternic, util în infecţii respiratorii, tratarea durerilor articulare, musculare, menstruale.
Genţiana (Gentiana asclepiadea): rădăcina este buna antiinflamatoare (prin alcaloidul genţianina) şi febrifugă, utilizată în infecţii ale aparatului respirator, afecţiuni inflamatorii gastro-intestinale, colecistită şi infecţii virale, răni, edeme. Nu este recomandată la persoanele cu tensiune arterială foarte mare.
Harpagophytum procumbens: rădăcina este utilizată în mod special, dar şi florile şi frunzele. Ajută la menţinerea sănătăţii articulaţiilor, muşchilor, tendoanelor, ligamentelor. Conţine componente active: iridoide, harpagozide şi beta-sitosterol, care prin efectele antiinflamatoare şi analgezice acţionează terapeutic în: lumbago, sciatică, artrită, poliartrită, spondiloză, artroză, coxartroză, nevralgii, migrene. Contraindicaţii: sarcină, alăptare.
Măslin (Olea europea): se folosesc în scop antiinflamator frunzele şi uleiul. Frunzele conţin flavonoide cu proprietăţi antiinflamatoare şi febrifuge. Uleiul de măsline extravirgin, folosit în stare naturală, crudă, conţine un aminoacid esenţial de tip Omega 3, numit acid alfa-linolenic, ce inhibă activitatea unei enzime, ciclooxigenaza, implicată în declanşarea inflamaţiilor din organism.
Muşeţel (Chamomilla recutita): florile. Prin substanţele sale active, are acţiune calmantă, antiinflamatoare, emolientă. Este utilizat în calmarea ochilor obosiţi şi iritaţi, inflamaţii la nivelul cavităţii bucale, inflamaţii ale căilor respiratorii, ale tubului digestiv, dureri abdominale sau menstruale, iritaţii cutanate.
Negrilica (Nigella sativa): se folosesc seminţele şi uleiul de seminţe. Exercită o acţiune antiinflamatoare (în special pe inflamaţiile mucoaselor), antispastică, antialergică. Este întrebuinţată în astm, bronşită asmatiformă, tuse iritativă.
Pătlagina (Plantago lanceolata): frunzele au efect calmant, antiinflamator (prin iridoide şi flavonoide), sedativ, emolient. Ele au utilitate terapeutică în: tuse, inflamaţii ale căilor respiratorii (faringită, bronşită), cistită, inflamaţii hemoroidale, abcese, furuncule, conjunctivite, răni infectate.
Rozmarin (Rosmarinus officinalis): frunzele conţin numeroase substanţe cu rol antiinflamator şi antialergic. Acidul carnosic şi carnosolul din compoziţia lor inhibă enzima numită ciclooxigenază, care determină inflamaţia în organism. Ajută în tratarea inflamaţiilor căilor respiratorii (rinită, sinuzită) şi a afecţiunilor articulare (gută, reumatism).
Salcia albă (Salix alba): scoarţa conţine o substanţă numită saligenină, asemănătoare acidului salicilic (aspirina), dar care nu irită tubul digestiv. Are puternic efect antiinflamator, ameliorează durerile, scade febra şi este sudorifică, ceea ce o face eficientă într-o gamă largă de afecţiuni inflamatorii: nevralgii, dureri de cap, dureri articulare, reumatism, dureri musculare, dureri menstruale. Se utilizează în cure de 2 luni cu pauză de o lună. Precauţii: în astm, tratament cu anticoagulante. Contraindicată în: hemofilii, hemoragie, sarcină, alăptare.
Silur (Euphrasia officinalis): popular i se spune “iarba de ochi”, deoarece calmează ochii iritaţi, înroşiţi. Este utilă şi în conjunctivită, sinuzită.
Sânziene galbene (Galium verum): partea aeriană conţine iridoide, flavonozide şi taninuri cu rol antiinflamator, analgezic, cicatrizant şi sedativ. Rolul antiinflamator al acestora este eficient în: inflamaţii respiratorii (faringite, amigdalite), inflamaţii articulare (reumatism, gută), afecţiuni urinare (cistite, pielonefrite), plăgi, răni, erupţii cutanate, furuncule.
Trandafir (Rosa damascena): florile au efect antiinflamator, calmant al iritaţiilor şi durerii, antialergic şi emolient. Sunt eficiente în iritaţii oculare, inflamaţii bucale (afte), tratamentul artritei, calmare a pielii iritate şi sensibile, după arsuri solare.
Turmeric (Curcuma longa): util in artrită, tendinită, boli autoimune.
ULEIURI ESENTIALE CU PROPRIETĂŢI ANTIINFLAMATOARE
În scop antiinflamator, aceste uleiuri se vor aplica extern, cutanat local, diluate 2-5% în ulei vegetal sau în bază grasă de unguent.
Uleiul esenţial de pin conţine hidrocarburi monoterpenice cu rol antiinflamator în contuzii, lombosciatică, artroze.
Uleiul esenţial de ienupăr are rol antiinflamator în gută, reumatism, artrită.
Atenţie! Tratamentul fitoterapeutic antiinflamator, pentru a avea o eficacitate maximă, trebuie însoţit şi de o dietă adecvată de cruţare a organismului, săracă în grăsimi animale, faină albă, glucide rafinate (produse ce conţin zahăr alb).
Dr. Tena Florea
