Antibioticele sunt acele substanţe care ajută la vindecarea infecţiilor generate de bacterii dăunătoare organismului. Antibioticele pot acţiona prin două mecanisme: bactericid (care distruge bacteriile) şi bacteriostatic (care inhibă dezvoltarea bacteriilor).
Antibioticele naturale diferă de antibioticele de sinteză (obţinute în laborator) prin câteva caracteristici:
- sunt produse naturale în care efectul antibiotic este, de regulă, prezent împreună cu efectul antiviral, spre deosebire de antibioticele de sinteză, care au doar acţiune antibiotică (ce nu omoară şi virusurile). In caz de răceală, gripă, tuse, această calitate antivirală asociată a antibioticelor naturale le face să fie mai eficiente, nimicind astfel, atât bacteriile, cât şi virusurile.
- nu prezintă atât de multe efecte adverse, secundare: greaţă, reacţii alergice etc.
- nu apare aşa-numitul fenomen de ”rezistenţă la antibiotice a diferitelor tipuri de tulpini bacteriene”;
- nu sunt periculoase la utilizarea de termen mai lung, cu unele excepţii (de exemplu: uleiuri esenţiale);
- pot fi folosite atât pentru tratarea infecţiilor, cât şi pentru prevenirea lor;
- au capacitatea de a stimula imunitatea naturală a organismului, astfel încât organismul poate să lupte mai bine cu bacteriile;
- sunt mai usor accesibile ca preţ.
Cu toate acestea, este bine ca antibioticele naturale să fie luate cu avizul unui medic specialist în fitoterapie, care va recomanda o reţetă adaptată la necesităţile dumneavoastră, ţinând cont de particularităţile fiecărui caz în parte. Trebuie menţionat că antibioticele vegetale naturale nu pot înlocui antibioticele de sinteză în anumite situaţii (ex: urgenţe medicale). Ca urmare, acest articol are doar un caracter informativ, urmărind să vă pună în lumină alternativa fitoterapeutică privind antibioticele.
Antibioticele naturale sunt grupate în cateva categorii majore:
Produsele apicole:
Propolisul: denumirea provine din limba greacă şi în traducere înseamnă “apărarea cetăţii”. Este unul dintre cele mai puternice antibiotice naturale, având efect antiseptic, antiviral, antimicotic, antiinflamator şi descongestiv. Efectul antimicrobian este dat de compuşii numiti esteri ai acizilor fenolici cu alcoolii aromatici. Poate distruge foarte mulţi germeni, precum: streptococi, stafilococi, Candida albicans, Helicobacter pylori.
Propolisul este utilizat:
-intern în tratarea: aftelor, stomatitelor, infecţiilor bacteriene şi virale ale căilor respiratorii şi urinare, a inflamaţiilor din sfera ORL (amigdalite, otite, faringite), în bolile digestive şi hepatice, de cauză inflamatorie sau infecţioasă;
– extern în tratarea infecţiilor pielii: furuncule, herpes Zoster, cicatrizarea rănilor;
– intravaginal sub formă de ovule în tratarea bolilor ginecologice (leucoree, vaginite, eroziuni cervicale, infecţia cu Trichomonas vaginalis, candidoze);
– intrarectal: supozitoare
Tinctura de propolis 30% (link) reprezintă una dintre cele mai bune modalităţi de administrare internă. Se administrează câte 30-40 picături de 3 ori pe zi, într-o linguriţă de miere sau pe o bucăţică de pâine, într-o cură de 14-21 zile.
Batonul de propolis brut se mestecă 10-15 minute, apoi se înghite.
Pentru a evita probabilitatea unei reacţii alergice la propolis, se aplică pe partea anterioară a braţului, pe piele, câteva picături de tinctură de propolis. Daca zona se înroşeşte, produsul nu se administrează.
Mierea: este bogată în minerale, vitamine, aminoacizi şi conţine enzime cu rol antibiotic ce acţionează prin procesul de eliberare a peroxidului de hidrogen ce inhibă dezvoltarea bacteriană. Este utilă în răceli, tuse, dureri de gât, tratarea ulcerelor cu Helicobacter pylori, răni, arsuri. Este important ca mierea fie consumată în stare brută şi să nu fie utilizată preparată termic la temperaturi mai mari de 40 grade, întrucât devine toxică.
Lăptişorul de matcă pur şi crud: numai în acest produs natural se găseşte o substanţă: acidul 10-hidroxi-alfa-decenoic (10 HAD acid) cu efect antibacterian, antifungic şi antiviral, care stimulează celulele limfatice care ajută la întărirea sistemului imunitar. Potrivit unor studii clinice, ajută la prevenirea unor infecţii: cu bacilul Koch (ce produce tuberculoza), cu stafilococul auriu, cu bacilul Escherichia coli şi alţi germeni infecţioşi.
Administrare:
-copii (5-10 ani): 0,5-1 g /zi;
-adolescenţi (11-18 ani):1-2 g/zi;
-adulţi 2-3 g /zi
Plante medicinale cu efect antibiotic:
Aloe vera: are şi o extraordinară putere antibiotică naturală. Utilizată ca dezinfectant şi antibiotic atât extern, pentru răni, arsuri, cât şi intern împotriva infecţiilor.
Arnica (Arnica montana): este antibiotică, antifungică şi imunostimulatoare, fiind eficientă în tratarea infecţiilor căilor respiratorii superioare (amigdalita, sinuzita, faringita), infecţii uşoare ale pielii. Precauţii: Este o plantă cu animită toxicitate; la administrarea tincturii de arnică, în caz de administrare a mai mult de 20 de picături, pot apare stări de vomă şi diaree acută; nu se administrează la copii sub 7 ani.
Astragalus (Astragalus membranaceus): are proprietăţi antibacteriene, antivirale antiinflamatoare şi imunostimulatoare, adaptogene. Anumite studii clinice îl consideră ca un posibil tratament pentru persoanele al căror sistem imunitar a fost slăbit de chimioterapie sau radiaţii, ajutându-i să se recupereze mai repede sau să trăiasca mai mult.
Brusture (Arctium lappa): puternic efect antibiotic, antiviral, antiinflamator, scade febra. Rădăcina şi rizomii de brusture acţionează eficient în infecţiile aparatului urinar (cistita, nefrita, pielonefrita). Frunzele sunt utilizate sub formă de cataplasme în cazul bolilor de piele: furuncule, acnee, eczeme, dermatite. Contraindicaţii: sarcină, alăptare, copii mici.
Busuiocul (Ocimum basilicum): are un puternic efect antibiotic, antiviral şi antifungic, distrugând un spectru larg de bacterii. Este utilizat mai ales sub formă de ulei volatil, în viroze respiratorii şi gripă, sinuzite, rinită cronică, bronşite acute şi cronice, cistite.
Conduraşii sau călţunaşii (Tropaeolum majus): antibiotic vegetal cu efecte împotriva microorganismelor de tip stafilococ, Proteus, streptococ şi Salmonella. Se folosesc atât florile, cât şi frunzele. Sunt utile în infecţii ale căilor respiratorii (au şi efect antitusiv în tuse seacă, producând expectoraţie), în infecţii digestive şi uro-renale. Au şi efect antifungic şi de stimulare a imunităţii. Se pot consuma şi ca atare în salate, primăvara, în cure de 10 zile cu 15 g plantă pe zi. Contraindicaţii: nu se utilizează în timpul sarcinii sau al alăptării şi nu se administrează la copii mici.
Genţiana (Gentiana cruciata, Gentiana lutea): antimicrobiană, antibiotică, antiinflamatoare, expectorantă, cicatrizantă, imunostimulatoare. In scop terapeutic se folosesc rizomii (tulpini subterane) şi rădăcinile. Contraindicaţii: ulcer gastroduodenal, femeile însărcinate.
Echinaceea (Echinacea purpureea): antibiotică, antivirală, imunostimulatoare: stimulează producţia de interferon – o proteină care protejează celulele organismului de acţiunea virusurilor. Este utilă în: infecţii respiratorii (rinite, sinuzite), infecţii digestive, infecţii genito-urinare (cistite, anexite, prostatite), infecţii locale, eczeme, arsuri, în debutul bolilor contagioase ale copilăriei. Precauţii: nu se administrează mai mult de 6 săptămâni. Contraindicaţii: nu se recomandă copiilor sub 3 ani, în caz de tuberculoză, scleroză multiplă, celor care doresc să conceapă un copil (există ipoteza că ar afecta fertilitatea).
Lichen de piatră (Cetraria islandica): prin acidul usnic din compoziţia sa are puternic efect antibiotic, fiind activ împotriva bacteriilor gram-pozitive, anaerobe, inhibă dezvoltarea bacilului Koch, are efect antimicotic, antiinflamator. Are proprietatea de a forma cantităţi mari de mucilagii care formează pe suprafaţa mucoaselor un strat protector, facându-l util în tratarea faringitelor, bronşitelor, tuberculozei.
Obligeana (Acorus calamus): antibiotic natural activ în special pe Escherichia coli, stafilococul auriu si Helicobacter pylori, antimicotic în special pe Candida albicans. Recomandată în ulcere cu Helicobacter pylori, sinuzită, candidoză bucală.
Negrilica (Nigella sativa): antibiotică, antimicotică, imunostimulatoare. Uleiul de negrilică este extrem de eficient împotriva unor bacterii periculoase si rezistente la mijloacele terapeutice clasice: Vibrio cholarae, Escherichia coli, Shigella sp., Streptococcus mutans, Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa, precum şi împotriva unor ciuperci patogene: Candida albicans, Aspergillus (link)
Măslin – frunze (Olivae folium): frunzele de măslin au efect antibiotic cu spectru larg (streptococ, stafilococ auriu, Escherichia coli, Pseudomonas, enterococi), antimicotic (Candida albicans, Aspergillus) ţi antiviral (virusuri gripale, herpes, papilloma virus).
Mesteacăn (Betula verrucosa, Betula alba): atât mugurii, cât şi frunzele constituie un puternic antibiotic pentru Escherichia coli şi stafilococul auriu. Indicat în infecţii ale căilor respiratorii şi infecţii ale aparatului urinar. Precauţii: în sarcină şi alăptare
Mugurii de plop negru (Populus nigra): mai sunt numiţi si propolisul vegetal, întrucât s-a dovedit ştiinţific că există 5 substanţe prezente atât în mugurii de plop negru, cât şi în propolisul albinelor. Are puternice proprietăţi antibiotice, antimicotice, antiinflamatoare, analgezice, antifebrile, expectorante, sudorifice. Este un bun antiseptic urinar si respirator.
Muşeţelul (Chamomilla recutita): dezinfectant, antibiotic, antiinflamator şi descongestionant, antispastic. Utilizat pentru gingivite, stomatite, tulburări digestive (colici, diaree), enterocolite, este recomandat şi în tratarea unor infecţii din zona genitală. Extern este utilizat în infecţii sau iritaţii ale pielii. Nu se utilizează timp îndelungat datorită efectului antiseptic care poate perturba flora digestivă, precum şi datorită efectului anticoagulant.
Răchitan (Lythrum salicaria): conţine substanţe antibiotice care pot inhiba flora intestinală patogenă. Se utilizează în caz de toxiinfecţii alimentare, infecţii cu Helicobacter pylori ce provoacă o anumită formă de ulcer gastric, fiind un bun antiseptic intestinal, astringent. Opreşte diareea şi calmează durerile abdominale.
Rostopasca (Chelidonium majus): antibiotic puternic cu spectru larg, antiviral puternic (virusul gripal, herpetic şi papilloma virus), antimicotic (Candida albicans, Trichomonas). Planta se indică pentru tratament în infecţii cronicizate ale pielii şi în infecţii genitale. Precauţii: este o plantă toxică, se foloseşte în doze mici, indicate de medic, şi pe perioade limitate; supradozarea poate avea efecte adverse puternice, de la vomă până la deces prin paralizia nervilor. Contraindicaţii: nu se utilizează în timpul sarcinii, lactaţiei sau la copii.
Roua cerului (Drosera spp): antibiotică, antitusivă, antispastică. Se recomandă în tusea convulsivă şi în infecţiile aparatului respirator, ajutând chiar la refacerea coardelor vocale. Atenţie, este o plantă toxică şi cu efecte caustice, se foloseşte doar în doze mici. Este specie ocrotită.
Salvia (Salvia officinalis): antibiotică (prin taninuri şi flavonoide}, antivirală, antimicotică şi antiinflamatoare. Recomandată în infecţii ale căilor respiratorii, bronşită, rinită, gripă. Scade febra şi reduce secreţiile în exces de pe căile respiratorii, calmează durerile de cap şi musculare provocate de infecţiile gripale.
Ţintaura (Centaurium erythraea): are efect antibiotic, scade febra, regenerează sângele, fluidifică secreţiile bronşice în caz de gripă sau răceală.
Turmericul (Curcuma longa): intens efect antibiotic, antiviral şi antiinflamator.
Uleiuri esenţiale:
Uleiurile esenţiale acţionează eficient asupra mai multor bacterii, virusuri, ciuperci, paraziţi şi îşi păstrează acţiunea antimicrobiană chiar dacă sunt administrate repetat la aceeaşi persoană. Au efect antibiotic marcant uleiurile esenţiale de: anason, busuioc (link), cimbru (link), chimen, cuişoare (link), eucalipt (link), geranium (link), lavandă (link), muşeţel, oregano (link), scorţişoară (link), tea tree (link), trandafir.
Argintul coloidal: este o soluţie de particule submicroscopice de argint aflate în suspensie în apă pură ionizată. E un puternic antibiotic natural şi antiviral. Previne răceala şi gripa.
Antibioticele-alimente din bucătărie:
Usturoiul: puternic antibiotic natural datorită unei substanţe numite alicină şi a altor peste 20 de compuşi cu efect antimicrobian. Consumul regulat de 3-4 căţei de usturoi pe zi ţine răceala la distanţă în sezonul rece. Mirosul de usturoi poate fi mascat mâncând o frunză de mentă sau câteva frunze de pătrunjel
Ceapa: antibiotică, antiseptică, emolientă, calmantă, sedativă şi digestivă. Actionează pe Escherichia coli şi Salmonella.
Varza: prin cantitatea de sulf şi vitamina C se constituie într-un antibiotic natural. Sucul de varză este utilizat în unele tratamente naturiste ale ulcerului gastric, iar sub formă de cataplasme, pe suprafaţa pielii în cazul rănilor.
Fructe: afine, cătină, castane comestibile, coacăze negre, lămâi, merişor, mure, struguri, zmeură.
Condimente: anason, busuioc, cardamon, cimbru, cuişoare, coriandru, seminţe de chimion, ghimbir, hasmaţuchi, măghiran, mărar, muştar, oregano, pătrunjel, piper, rozmarin, salvie, scorţişoară, tarhon.
Dr. Tena Florea
