Scleroza multiplă, cunoscută şi sub numele de „scleroză în plăci” sau „leuconevraxită”, este o boală care afectează sistemul nervos, caracterizată prin întreruperea transmiterii semnalului nervos în anumite terminaţii nervoase şi apariţia aşa-numitelor „plăci demielinizante”. Analogic vorbind, este o manifestare similară „arderii siguranţelor” de la tabloul electric, datorită supraîncărcării reţelei. Boala apare cel mai frecvent la femeile tinere şi se poate dovedi foarte rapid invalidantă. Din fericire, nu toate cazurile au evoluţie severă, multe persoane având numai manifestări limitate, de tip tulburări de mers, ori tulburări de vedere, ori probleme senzitive (furnicături, amorţeli, insensibilitate pe anumite zone ale corpului). Nu există neapărat o relaţie direct proporţională între manifestările clinice ale bolii (care pot fi foarte diverse) şi aspectele paraclinice, constatate prin vizualizarea imaginilor IRM, analiza lichidului cefalo-rahidian sau investigaţiile funcţionale neurologice. Până nu demult, se considera că distrugerea tecii de mielină a neuronilor este un fenomen ireversibil, dar s-a constatat că unele leziuni demielinizante pot dispare în timp, astfel încât se vorbeşte tot mai mult, în prezent, despre regenerare neuronală.

Din punct de vedere neurologic, există patru forme de boală, din care una, cea mai frecventă (forma recurent-remisivă), răspunde uneori la tratamentul alopat. Protocoalele din clinicile de neurologie utilizează frecvent, medicamente imunosupresoare de tip interferon (demielinizarea fiind considerată că se datorează unui mecanism autoimun) sau antiinflamatoare steroidiene (Solumedrol, Prednison), administrate intensiv şi pe durate scurte, când apar agravări. Ambele tipuri de medicamente au frecvent efecte secundare, astfel încât pacienţii sunt, adesea, în căutare de terapii alternative eficiente. Astfel încât, documentând-se pe internet, află despre terapia cu venin de albine.

Se estimează că actualmente, în lume, cam 10.000 de pacienţi folosesc veninul de albine ca alternativă la interferon, cortizon sau alte medicamente. Veninul de albine poate fi administrat local sau sub formă orală (drajeuri sau amestec cu miere), însă, în cele mai multe cazuri, este vorba de înţepături directe cu albine, pe zonele afectate ale corpului. Cel mai frecvent, tratamentele sunt repetate de 1-2 ori pe săptămână, şi pentru diminuarea senzaţiilor dureroase, se aplică local gheaţă.

În timp ce pe internet sau în mass-media locală, în diferite zone de pe glob, apar numeroase mărturii izolate, ale unor persoane diagnosticate cu scleroză multiplă care au avut ameliorări semnificative după această terapie, nu există încă, studii clinice de amploare, desfăşurate după toate rigorile cercetării medicale, pe loturi mari de bolnavi, care să confirme eficienţa veninului de albine în această boală.

În 2005, s-a făcut în Olanda un studiu clinic, care a comparat 2 loturi paralele, cuprinzând fiecare, câte 13 pacienţi. Lotul de studiu a primit tratament cu venin de albine, administrat local pe zona coapselor, o dată pe săptămână, timp de 6 luni, iar lotul martor nu a făcut tratament. Concluzia a fost că nu au existat diferenţe în ce priveşte îmbunătăţirea calităţii vieţii, a dizabilităţilor, oboselii, ratei de recădere sau aspectului imaginilor IRM. I s-a reproşat acestui studiu, de câtre practicieni apiterapeuţi, că nu a folosit scheme personalizate de aplicare a terapiei, ci a administrat veninul doar local, asemenea unei substanţe injectabile obişnuite. Cel puţin, însă, studiul a demonstrat buna toleranţă şi lipsa efectelor adverse ale acestei terapii, realizate prudent.

S-au făcut, de asemenea, cercetări asupra efectelor unor compuşi prezenţi în venin. De exemplu, una din substanţele active din veninul de albine, numită apamină, determină inhibarea canalelor de potasiu de la nivelul membranei neuronale, acesta fiind un mecanism pein care s-ar putea explica diminuarea oboselii, a slăbiciunii membrelor şi ameliorarea tulburărilor de mers. Nu este însă clar demonstrat dacă doza de apamină administrată într-o şedinţă de terapie cu venin este suficientă pentru a influenţa canalele de potasiu.

Unele studii pe animale, având modele induse ale sclerozei multiple, au avut efecte contradictorii. Un studiu realizat în 1988 în Canada, pe şoareci, nu a arătat nici o îmbunătăţire. În schimb, un alt studiu realizat în Iran, la şoareci la care s-a indus experimental encefalomielită alergică, având manifestări similare cu leuconevraxita manifestată la om, a diminuat clar simptomele bolii.

Relatările entuziaste, scrise sau filmate, ale celor care s-au tratat de această boală, aflaţi în diferite colţuri ale lumii, au produs mereu, interes şi curiozitate. Pat Wagner din SUA, suferindă de scleroză multiplă, a reuşit să se ridice din scaunul cu rotile după o lungă perioadă de tratament cu înţepături de albine, şi după această experienţă, şi-a transformat casa în loc de primire a tuturor persoanelor cu probleme similare, pe care a urmărit să le ajute. În Franţa, Jean Michel Cudo a ţinut un jurnal, pe care l-a publicat şi online, notând amănunţit ce a simţit de-a lungul perioadei în care a realizat terapia.

Cel mai mare număr de cazuri de scleroză multiplă tratat cu succes, prin medicină alternativă, cu venin de albine, îi aparţine doamnei doctor Cristina Aoşan. Ea a raportat 30 cazuri, în diverse stadii de boală, la care s-a obţinut ameliorare sau vindecare, evidenţiată uneori pe imaginile IRM, pe care leziunile dispăruseră total. Comunicarea ei a fost primită cu mare entuziasm de medicii care se ocupă de mulţi ani de apiterapie, în întreaga lume, aducându-i recunoaşterea internaţională.

Pot să confirm, la ora actuală, pe baza experienţei mele clinice, că unii pacienţi pot avea o evoluţie net favorabilă dacă recurg la ajutorul apiterapiei. Ei trebuie să dea, însă, dovadă de răbdare şi voinţă puternică, deoarece rezultatele nu apar peste noapte, ci după multe luni de tratament. Este însă posibil, ca simptomele să diminueze în mare măsură, iar la repetarea investigaţiilor imagistice; să se constate că leziunile active devin inactive, iar cele inactive să dispară complet de pe imaginea IRM.

Dr. Cristina Pavel

Specialist medicină de familie, apiterapie-fitoterapie-aromaterapie, acupunctură, homeopatie