Ce se cunoaşte în prezent despre cauzele bolilor? În cărţile actuale de medicină, la capitolul Etiopatogenie (cauzele bolilor) şi Fiziopatologie (mecanisme de producere a bolii) găsim descrieri ale unor reacţii chimice ori metabolice perturbate sau despre modul cum agenţii infecţioşi străini se multiplică în corp şi produc după aceea fel de fel de distrugeri la nivelul unor organe. În unele situaţii, evident că avem de-a face cu factori externi perturbatori, cum ar fi excesul de frig, excesul de căldură, traumatismele.

Dar boala unei fiinţe umane (creată atât de minunat în toate funcţiile sale, şi înzestrată cu mecanisme de autoreglare) poate fi oare numai rodul unor simple reacţii chimice perturbate?

De ce bacteriile se multiplică în corpul unui om sau de ce ajung să se producă în corp prea mulţi sau prea puţini hormoni de un anumit tip? Care este de fapt punctul de pornire al bolii?

Uneori, defecte ale stilului de viaţă (suprasolicitarea, alimentaţia inadecvată, la ore nepotrivite, lipsa mişcării, fumatul, utilizarea excesivă a calculatorului etc.) sunt cele care ne produc bolile.

Dar, într-o majoritate covârşitoare a bolilor, componenta emoţională negativă este prezentă şi observată ca atare de cel în cauză, fără a şti cum să i se împotrivească şi cum să o corecteze.

A apărut chiar o nouă direcţie în medicină, numită Psihosomatica sau Psihofiziologia, în care se discută despre rolul stresului în generarea anumitor boli, cum ar fi gastrita, ulcerul, colonul iritabil.

De fapt, dacă investigăm mai amănunţit problema, putem constata că această abordare nu este decât un vârf de aisberg. Ceea ce este definit prin cuvântul generic „stres” poate fi mult nuanţat, iar în această direcţie, la ora actuală există atât observaţii ale unor clinicieni, cât şi informaţii care provin din tradiţia medicinelor tradiţionale orientale.

Astfel, un specialist care vede în fiecare zi mai multe persoane care suferă cu ficatul poate remarca o anumită stare de iritabilitate, nervozitate, temperament coleric. Iar dacă ar avea timp mai mult să investigheze reactivitatea pacienţilor săi la situaţii cotidiene, ar putea trage unele concluzii şi să includă tiparul de reacţie colerică printre factorii favorizanţi ai îmbolnăvirii ficatului.

În viziunea Medicinei Tradiţionale Chineze, care este un adevărat sistem de diagnostic şi tratament, este precizat clar rolul unor emoţii negative în îmbolnăvirea organelor, astfel că mânia şi ura îmbolnăvesc ficatul şi vezica biliară („Elementul Lemn”). La fel, sistemul de medicină tradiţională indiană Ayurveda, cu o vechime de mii de ani, precizează că zona ficatului şi a vezicii biliare are de suferit din cauza emoţiilor produse de „dezechilibrul Elementului Foc”, manifestat prin mânie, furie, implicare excesivă.

Tulburările digestive care afectează stomacul şi asimilarea (gastrite, ulcer, inflamaţii intestinale) pot fi favorizate şi întreţinute de acelaşi tip de emoţii „de Foc” (mânie) sau de „prea multe griji”.

Problemele intestinului gros apar mai frecvent la persoane anxioase, temătoare, foarte schimbătoare, cu multe frici (conform medicinei indiene) sau sunt întreţinute de o stare prelungită de tristeţe, incapacitate de renunţare la amintirile cu conotaţii negative, depresive (după medicina chineză).

Cele mai frecvente boli din zilele noastre sunt cele cardiovasculare, unele cu răsunet asupra sistemului nervos, mai ales la vârsta a treia: angina, infarctul, hipertensiunea, accidentele vasculare, ateroscleroza. Medicina Tradiţională Chineză precizează că inima, vasele de sânge şi sistemul nervos au de suferit datorită „excesului Elementului Foc”, manifestat prin: implicare excesivă, surescitare, mânie, furie, dorinţă de control. Medicina Ayurveda consideră că aceste boli pot fi produse de un „dezechilibru al Elementului Aer, principiu al mişcării”, exprimat prin nelinişte, anxietate, frică.

Bolile uro-genitale (cistite, infecţii urinare, anexite etc.) pot fi favorizate, pe lângă expunerea la frig, de emoţii de tip frică, teamă, care perturbă Elementul Apă, care controlează buna funcţionare a  rinichilor, vezicii urinare, suprarenalelor şi gonadelor (conform medicinei chineze). În viziunea medicinei Ayurveda, aceste probleme pot fi declanşate sau pot reapare mai frecvent datorită ataşamentelor, fricii de schimbare, posesivităţii.

Astfel, există chiar o adevărată „semiologie a emoţiilor”, căci la fiecare problemă de sănătate a unui organ se pot aduce nuanţări şi se pot găsi şi explicaţii colaterale. Aceste idei privind rolul emoţiilor în apariţia bolilor nu sunt deloc noi, dimpotrivă, ele erau fundamentale în medicina veche, din timpul lui Hipocrate, şi doar ultimii 200 de ani, în care s-a dezvoltat medicina ştiinţifică actuală, au dus aceste lucruri în uitare.

Dacă luăm în considerare cele de mai sus, următoarea întrebare firească este: cum ne tratăm?

Prima tendinţă a omului de azi ar fi să răspundă „la psiholog”. Există şi multe alte modalităţi terapeutice, la îndemâna oricui. Ne este necesară însă atenţia, dorinţa sinceră de vindecare şi mobilizarea în urmarea tratamentului.

Igiena sufletească şi dorinţa de a ne depăşi „defectele”, viciile, trebuie să ne fie permanent în minte. În primul rând, trebuie să fim convinşi că viaţa noastră poate fi mult mai frumoasă dacă nu ne mai lăsăm pradă acestor tendinţe şi emoţii inferioare, veritabile otrăvuri, mai rele decât mâncarea stricată sau băuturile artificiale.

Discuţiile sunt lungi, iar soluţiile sunt multiple. Tot medicinile orientale propun ca tratament alimente, băuturi şi plante cu calităţi contrare, corectoare ale dezechilibrelor.

De exemplu, alimentele cu gust natural dulce, cum sunt cerealele, rădăcinoasele (morcov, sfeclă, ceapă fiartă) pot reduce anxietatea, neliniştea, mânia, implicarea prea mare. Alimentele iuţi, condimentele sau plantele cu gust picant, iute, ne scot din letargie şi inerţie şi ne ajută să devenim mult mai dinamici.

Dintre remediile gata preparate, pe care le puteţi găsi pe site-ul Steaua Divină, tincturile numite cu numele Meridianelor energetice (Plămân, Intestin Gros etc.) se pot folosi cu succes pentru a regla şi tulburările emoţionale specifice afectării organelor ale căror nume le poartă. Ideal este ca una din administrările tincturii să se facă la ora de actrivitate maximă a meridianului respectiv.

Un lucru important este restabilirea în viaţa noastră a ordinei fireşti a lucrurilor. Să încetăm să mai trăim predominant în minte şi să dăm o valoare mai mare inimii şi sufletului şi să trăim în acord cu ele. Nevoia de a iubi şi de a fi iubit este una din dorinţele fundamentale ale omului, căreia trebuie să îndrăznim să îi dăm curs. Dacă oamenii ar învăţa să fie mai atenţi unii la alţii şi să răspundă, chiar spontan, la nevoile celor din jur, egoismul, grija egoistă de sine, care este o cauză majoră de îmbolnăvire, ar începe să diminueze tot mai mult.

Dr. Cristina Pavel