Argintul coloidal se foloseşte de multă vreme pentru proprietăţile sale antibacteriene, antivirale şi nu numai. De altfel, nanotehnologia şi nanoparticulele reprezintă la ora actuală o mare provocare ştiinţifică, deoarece se consideră că ele vor reprezenta viitorul medicinei. Se preconizează că în viitor şi medicamentele se vor administra tot sub formă nano, ca să poată pătrunde mai uşor în celule şi ţesuturi. Cu toate că acest fapt necesită studii amănunţite (pentru că nu se cunosc, încă, posibilele efecte pe termen lung ale pătrunderii directe în corpul nostru, evitând barierele de protecţie reprezentate de pielea şi mucoasele noastre, a unor substanţe străine, de dimensiuni foarte mici, produse prin tehnologii noi), el evidenţiază direcţiile de cercetare moderne ale industriei farmaceutice, în care se alocă fonduri considerabile şi se susţin numeroase proiecte.

Un studiu ştiinţific recent, realizat în laborator (deci nu in vivo, pe subiecţi umani sau animali), sugerează că nanoparticulele de argint au şi proprietăţi de inhibare a agregării plachetare – mai pe înţelesul tuturor, de fluidifiere a sângelui şi  împiedicare a formării cheagurilor de sânge prin aglomerarea trombocitelor.
Ce spune studiul nostru? O soluţie de ioni de argint obţinută din azotat de argint dizolvat în apă deionizată, cu adaos de hidroxid de sodiu şi amoniac a fost redusă, prin adăugare de D-glucoză şi hidrazină, apoi i s-a ajustat pH-ul, a fost trecută prin baie ultrasonică şi, apoi, ultrafiltrată. S-au obţinut, astfel, nanoparticule de argint cu dimensiuni de 30-35 şi 40-45 nm. Cu această soluţie de nanoparticule de argint s-au făcut apoi mai multe experimente. Ea a fost pusă în contact cu trombocite din sângele unor pacienţi diabetici, apoi i s-a adăugat trombină. Faptul că trombocitele au fost pre-tratate cu argint coloidal a dus la scăderea agregării plachetelor, care ar fi condus ulterior la formarea unui tromb. Cu alte cuvinte, tratarea serului care conţinea trombocite cu argint coloidal a prevenit formarea unui cheag de sânge.

Cu toate că sunt doar studii pe celule, ele ne sunt de mare folos, pentru că, la ora actuală, sunt foarte multe boli în care există o predispoziţie la formare de cheaguri de sânge, iar mulţi bolnavi care au avut deja trombi trebuie să ia tratament anticoagulant (uneori chiar toată viaţa), pentru a preveni ulterior apariţia altor cheaguri noi. Acest fapt se întâmplă în caz de antecedente de: infarct miocardic, accident vascular cerebral, fibrilaţie atrială şi alte tulburări de ritm mai grave, tromboză venoasă, tromboembolii pulmonare, poliglobulie etc. sau la pacienţii la care s-au pus stenturi pentru că aveau vasele de sânge obstruate (“înfundate”) în proporţie foarte mare şi riscau să facă infarct. Există, de asemenea, mai ulte boli autoimune în care este crescută tendinţa la aderare a trombocitelor, şi implicit riscul de formare de trombi, iar pacienţii trebuie să ia medicamente care previn coagularea. Dacă ne uităm în jurul nostru, există foarte multe persoane care s-au confruntat deja cu acest tip de probleme. Bolile inimii şi vaselor de sânge ocupă locuri fruntaşe la cauze de îmbolnăvire şi de mortalitate ale omului modern.

Medicina modernă alocă foarte mari resurse pentru descoperirea unor noi medicamente anticoagulante. De exemplu, la ora actuală se foloseşte foarte mult, ca antiagregant plachetar, medicamentul Clopidogrel (Plavix) sau aspirina în doze mici. În ceea ce priveşte aspirina (acidul acetil-salicilic), ea poate fi substituită de extracte de salcie sau creţuşcă, bogate în salicilol, dar lipsite de efectele adverse ale administrării îndeliungate ale medicamentului. Poate că, în viitor, argintul coloidal se va dovedi chiar un înlocuitor valoros al Plavix-ului….

Sigur că o problemă precum hipercoagulabilitatea sângelui şi predispoziţia la formare de cheaguri trebuie investigată cauzal şi, pe cât posibil, înlăturate cauzele şi factorii favorizanţi (de exemplu, trebuie scăzut şi nivelul lipidelor, colesterolului şi trigliceridelor, dacă acestea depăşesc valoarea normală, şi trebuie crescut consumul de lichide). Există şi unele afecţiuni genetice, anomalii ale coagulării, care predispun la tromboze, şi în care ar merita făcute studii pentru a vedea influenţa argintului coloidal. Sigur că ar trebui adăugate şi alte remedii (plante medicinale, suplimente, recomandări dietetice etc.), pentru fiecare pacient în parte care a trecut printr-o boală gravă cum e infarctul sau tromboza. Cert este că nu doar medicamentele ne pot ajuta în aceste situaţii, ci şi tratamentele naturiste alese pentru fiecare pacient în parte, ţinând cont de particularităţile fiecăruia.

Dr. Cristina Pavel

Specialist medicină de familie, apiterapie-fitoterapie-aromaterapie, acupunctură, homeopatie