“Doctrina semnăturilor” este cunoscută încă de acum 500 de ani, celebrul medic şi alchimist Paracelsus aprofunda teoria, de pe vremea lui Dioscoride şi Galen (socotiţi azi dept strămoşi ai medicinei moderne). Despre Dioscoride se ştie că a scris un tratat despre plantele medicinale, astfel că el trebuie să fi fost primul care a căutat semnificaţia tainicei asemănări dintre unele organe ale corpului şi unele alimente sau părţi din plante.
Paracelsus spunea: “natura îşi marchează fiecare operă, în funcţie de puterile ei vindecătoare”.
Nu se poate să nu fi fost cineva uimit, remarcând tainica asemănare între miezul de nucă şi structura creierului uman. Cu siguranţă că prima întrebare care ne vine în minte este: cum e posibil aşa ceva şi ce semnificaţie poate avea asta? Să fie oare rodul întâmplării? Nu prea…căci la fel de meşteşugit sunt alcătuite amândouă, şi miezul de nucă, şi forma creierului…
Şi de aici, normal să devenim teologi, gândind, la fel ca şi Jakob Bohme sau William Coles, că Dumnezeu a “însemnat” fiecare lucru pe care l-a creat, ca să ne arate cum putem să îl folosim mai bine. De fapt, această corespondenţă între forma unor plante şi a unor organe este o ilustrare a legii rezonanţei, care ne evidenţiază unele legături evidente între diferite forme din creaţie. Noi percepem forma obiectelor cu ajutorul ochilor, dar dacă am putea să le simţim cu ajutorul sufletului, atunci ar deveni şi mai clare aceste rezonanţe comune, aceste corespondenţe.
Şi nu este vorba aici doar de o asemănare a formei, care este evidentă. Legătura a fost clar dovedită de ştiinţa modernă, care a arătat că acele părţi din plante şi alimente chiar pot influenţa în bine organele cu care seamănă… Oare nu sunt toate acestea, mărturii ale unor tainice legături care există între toţi şi toate, ale unui miez comun al întregii creaţii? Să vedem:
– În China, rădăcina de ginseng este numit şi “planta-om”, pentru că seamănă cu forma umană. Se ştie că este foarte bun pentru prevenirea îmbătrânirii, combaterea stresului şi pentru bunăstarea întregului organism.
– Miezul de nucă are în compoziţie unele uleiuri foarte sănătoase pentru creier, stimulează memoria şi învăţarea.
– Rondelele de morcovi seamănă cu irisul ochiului; ele conţin precursori de vitamina A şi îmbunătăţesc astfel vederea.
– Roşiile au în interior unele cămăruţe care le fac să fie extrem de asemănătoare ca formă cu inima, şi conţin licopen care stimulează circulaţia sângelui.
– Fasolea seamănă cu rinichii şi are proprietăţi diuretice, este în legătură, deci, cu elementul Apă.
– Varza seamănă foarte mult cu învelişurile creierului; ea are proprietăţi de drenare şi curăţare foarte importante şi ar putea fi folosită în caz de hidrocefalie sau meningită.
– Căţelul de usturoi seamănă foarte mult cu dintele, iar în secţiune, cu osul uman. În mod evident, ajută în cazul infecţiilor dentare, deoarece are o putere antibiotică foarte mare.
– Ceapa are forma unei celule şi are proprietăţi de curăţare a toxinelor din corp.
– Rodiile au forma sânilor, au proprietăţi antioxidante, vitaminizante şi fluidifiante ale sângelui şi pot fi utilizate cu succes de către femei, pentru menţinerea sănătăţii. Se vorbeşte tot mai mult despre utilizarea sucului de rodie în tratarea cancerului.
– Tulpinile de revent (rubarbă) sunt asemănătoare formei oaselor. În acelaşi timp, ele conţin compuşi de siliciu şi vitamina D, ajutând la menţinerea mineralizării osoase.
– Frunzele de plămânarică au puncte albe care ne duc imediat cu gândul la plămâni…de altfel, în lumea vegetală, numele plantelor se inspiră adesea din nume ale unor organe sau obiecte.
– Florile de silur, supranumite şi “mângăierea-ochilor”, sunt folosite din vechime pentru tratarea bolilor de ochi, datorită asemănării lor frapante cu ochii.
– Pasiflora, a cărei floare seamănă cu un ceasornic, se foloseşte în insomnie – ne poate ajuta să ne reglăm ceasul biologic.
– Uneori, asemănările care dau corespondenţă terapeutică nu se referă la forma plantei sau a alimentului, ci la o calitate pe care planta o are şi care îi este necesară organului bolnav. De exemplu: “tăria” rădăcinii de pir, greu de eliminat din culturile agricole, este în schimb foarte necesară osului demineralizat, afectat de osteoporoză.
Vă invităm şi pe dumneavoastră să observaţi în jur asemenea corespondenţe şi să le descifraţi semnificaţia. Ele sunt mai frecvente decât s-ar crede, totul este să fim atenţi să le remarcăm.
Dr. Cristina Pavel
Specialist medicină de familie, apiterapie-fitoterapie-aromaterapie, acupunctură, homeopatie