As. Diana Nichita
Asistent medical generalist, terapeut ayurveda, maseur, magnetoterapeut, reflexolog

Pielea este un înveliș neîntrerupt ce ne acoperă corpul și ne protejează de factorii potențial dăunători din mediul exterior. La nivelul gurii și al nasului pielea își modifică structura și caracteristicile devenind o mucoasă propriu-zisă cu caracteristici bine definite. Diferite de cele ale pielii. Pielea este cel mai mare organ receptor al nostru. La nivelul ei există diverși receptori specializați în transmiterea de informații cu privire la temperatura din jur, la caracteristicile suprafețelor pe care le atingem, la substanțele chimice pe care le aplicăm pe piele. Este prima linie de apărare împotriva agenților infecțioși și a traumatismelor mecanice (tăiere, lovire). Glandele cutanate elimină excesul de apă și minerale, substanțele reziduale produse de metabolismul celular. Prin deschiderea și închiderea porilor pielea participă la reglarea temperaturii interne a corpului.

Suprafața
Suprafața pielii nu e uniformă, pe ea fiind prezente orificii, cute și proeminențe.
Orificiile sunt de 2 tipuri:
– mari, conducând în cavitățile naturale (gură, nas etc.)
– mici, de-abia vizibile cu ochiul liber. Acestea corespund fie foliculilor piloși (din acestea răsar firele de păr), fie glandelor sudoripare (porii). Toate orificiile pielii sunt intens populate de microbi, fenomen ce explică frecvența mare a foliculitelor. Prin rădăcinile firelor de păr se absorb în piele apa, electroliții, remediile în bază apoasă sau uleioasă (unguente, creme etc.) și alte substanțe.
Cutele pielii sunt de 2 tipuri: structurale (înnăscute) și funcționale, ultimele apărând odată cu îmbătrânirea și scăderea elasticității pielii.

Cutele structurale sunt fie cute mari (plica axilară, inghinală etc.), fie microcute.
Cutele mari au unele particularități fiziopatologice: umiditatea mai mare față de restul pielii, pH alcalin sau neutru, pilozitate mai accentuată. Datorită acestor caractere, ele pot prezenta unele îmbolnăviri specifice ca: micoze, fisuri, intertrigo etc.
Cutele mici sau microcutele sunt prezente pe toată suprafața pielii reunind orificiile porilor; ele determină astfel mici suprafețe romboidale, care constituie expresia unei elasticități normale.
Cutele funcționale se constituie ca urmare a scăderii elasticității cutanate și a contracțiilor musculare (riduri).

Culoarea pielii depinde de:
• cantitatea de pigment melanic care conferă nuanțe de la pielea albă (lipsa pigmentului), până la cea neagră (excesul de melanină). Cantitatea de melanină este determinată genetic, dar variațiile culorii pielii în funcție de latitudinea geografică la care trăim arată și o adaptare determinată de expunerea la razele ultraviolete.
• gradul de vascularizație capilară determină nuanța roz-roșie. Culoarea pielii depinde și de cantitatea de hemoglobină din sânge (paloarea în anemii).
• grosimea pielii influențează culoarea ei: pielea copiilor mici e mai subțire și mai roz, pielea de pe palme și tălpi are o culoare gălbuie datorită stratului cornos (keratinei) mai ales în condiții de hiperkeratoză. Abundența keratohialinei (strat granulos) conferă pielii o culoare albă.

La un adult de talie mijlocie suprafața pielii este de 1,5-1,8 m2 iar greutatea totală a pielii este de 20% din greutatea corporală.
Grosimea pielii variază după regiuni: e subțire pe față, frunte, zona genitală și mai groasă pe torace, abdomen și în marile pliuri. Grosimea crește pe spatele corpului și al membrelor, cea mai groasă e pe palme și tălpi.
Pielea are trei straturi: epidermul, dermul, hipodermul.
Elasticitatea pielii se datorează, în primul rând sistemului de fibre din derm și mai ales fibrelor elastice.
Mobilitatea pielii variază de la o zonă a corpului la alta și scade în procesele de scleroză (cicatrici, scleroze secundare, sclerodermii esențiale).

Funcțiile pielii
• funcția de apărare – împiedică pătrunderea unor agenți patogeni în organism (bacterii, substanțe toxice, radiații)
• funcția termoreglatoare – ajută la menținerea unei temperaturi constante a corpului. La temperaturi crescute corpul se răceste prin transpirație iar la frig pierdera cădurii corporale este împiedicată prin închiderea porilor, contracția mușchilor de la baza firelor de păr (așa numita piele de găină) și vasoconstricția capilarelor sangvine din piele,
• funcția de apărare față de razele ultraviolete – la om stratul cornos al pielii absoarbe și reflectă aproape jumătate din cantitatea de radiații ultraviolete, absorbirea radiațiilor realizându-se prin melanina din piele. Astfel se produce bronzarea pielii vara prin expunerea la soare. Expunere extremă excesivă crește însă foarte mult riscul de apariție a cancerului cutanat.
• Funcția pielii de rezervor de celule embrionare – este folosită de chirurgie în transplanturi.
• funcția imunologică a pielii este realizată de celulele Langerhans din piele.
• Pielea este cel mai întins organ de simț al corpului iar funcția pielii ca segment de recepție se realizează prin intermediul receptorilor cutanați specializați:

o receptorii pentru durere (până la 200/cm2) – transmit creierului informații despre stimulii dureroși
o receptorii pentru presiune – reacționează la atingerea tegumentului
o termoreceptorii – sunt terminații nervoase sensibile atât la temperatura mediului ambiant cât și la temperatura obiectelor pe care le atingem
o receptorii la întindere – sunt situați în mușchi și semnalizează gradul de întindere al acestora
o receptorii tactili sunt dispuși diferit în funcție de zonele corpului, în număr mare la nivelul buzelor, degetelor de la mâini, limbii, mameloanelor și la nivelul organelor genitale externe.

Structura microscopică a pielii

Reflexoterapia este un tip de masaj care implică activarea organelor de simț ale pielii prin presopunctură.
În China antică se consideră că universul fizic, este alcătuit din Cinci Mișcări /
Loje: pământul, metalul, apa, lemnul și focul.
Pielea este numită și Poarta Metalului și este ”instrumentul” prin care putem acționa asupra întregului organism prin metode ca acupunctura, presopunctura, masajul.

Există o relație maternă de generare în care fiecare element dă naștere următorului.

Astfel Apa dă naștere lemnului (apa hrănește si favorizează creșterea plantelor), lemnul dă naștere focului, Focul dă naștere pământului (cenușă, lava vulcanică), Pământul dă naștere metalului (toate metalele sunt generate și extrase din Pământ), Metalul dă naștere apei (apa condensează sub formă de picături pe suprafețele metalice).
Funcția pielii ca segment de recepție a stimulilor exteriori se realizează prin intermediul receptorilor tactili, termici și dureroși situați în piele. Pielea este alcatuită din trei straturi: epiderma, derma și hipoderma.
În funcție de tipul de terapie aplicată pe piele aceasta va acționa asupra unuia sau mai multor straturi ale pielii determinând transmiterea până la nivelul creierului a informațiilor (culese de receptorii din piele) cu privire la presiunea, temperatura și caracteristicile fluidelor aplicate pe piele.
În cadrul terapiilor de tip presopunctură sau masaj , în funcție de necesitate se va acționa asupra epidermei , dermei sau hipodermei.