Pentru că tot am vorbit despre expunerea la soare și riscurile la care ne supunem dacă nu respectăm anumite reguli m-am gândit ca în articolul de astăzi să vă ofer informații despre necesitatea și beneficiile expunerii corecte la razele solare.

   Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că sub influența razelor ultraviolete, în special a celor de tip B (UVB), se sintetizează în piele așa numita vitamină D3. Tot o informație general acceptată este faptul că această vitamină este importantă pentru absorbția calciului și sănătatea oaselor. 

   Pentru majoritatea oamenilor informațiile despre vitamina D3 se opresc în acest punct.

   Detaliile despre vitamina D3, după cum veți afla parcurgând acest articol, sunt numeroase, și este necesar ca ele să fie cunoscute pentru a înțelege rolul complex pe care ea îl are în organism și motivele pentru care este bine să nu neglijăm această ”banală” vitamină.

   Vitamina D3 este de fapt un hormon din grupa steroizilor, a cărui moleculă se sintetizează din molecula de colesterol. 

   Vitaminele au în general rol de catalizatori ai reacțiilor din organism iar medicina modernă, din păcate, nu acordă prea multă atenție vitaminelor. Atâta timp cât vom numi hormonul D3 ”vitamină” nu vom putea înțelege că această moleculă este de fapt un hormon și nu o vitamină și nici nu vom fi tentați măcar să-i studiem mai îndeaproape rolul și funcțiile sale specifice. 

   Sinteza vitaminei D3 începe în piele acolo unde razele UVB acționează asupra moleculei de provitamina D3 care este de fapt 7-dehidrocolesterol, un derivat de colesterol pe care-l transformă în previtamina D3 din care se formează apoi vitamina D3 care se numește științific colecalciferol. 

   Din piele, această micuță moleculă circulă prin sânge legată de o proteină transportoare care o duce întâi la ficat și apoi la rinichi unde molecula de precursor de vitamina D3 este modificată sub influența unor enzime hepatice și apoi renale pentru a se transforma într-o formă sa activă numită calcitriol. După ce ajunge la forma sa activă vitamina D3 circulă cu fluxul sangvin în întreg organsimul îndeplinindu-și funcțiile specifice. După ce își îndeplinește funcțiile metabolice acest hormon este metabolizat la nivelul ficatului. Din metabolizarea sa rezultă o substanță numită 25-hidroxi-colecalciferol, și care se dozează pentru a afla dacă avem deficit de vitamina D3 sau nu.

   Odată cu descoperirea faptului că ”vitamina” D3 este, de fapt, un hormon, oamenii de știință au înțeles și faptul că acest hormon este implicat în absorbția calciului și fosforului din alimentele pe care le consumăm.

   Deși conversia la forma activă se realizează nu doar în rinichi ci și în piele, ganglioni limfatici și plămâni totuși pacienții cu insuficiență renală cronică suferă de un deficit cronic de vitamina D3 și trebuie să-și suplimenteze constant aportul de colecalciferol. 

   Organismul uman beneficiază de două forme de vitamina D: vitamina D3, care se sintetizează în piele sub influența razelor solare și pe care o putem obține și din unele alimente de origine animală  și vitamina B2 pe care o absorbim din alimentele vegetale.

   În ultimii 30 de ani vitamina D a fost studiată in extenso iar rezultatele cercetărilor au fost uimitoare.

   Există acum dovezi științifice care arată că funcționarea normală a întregului organism depinde , printre altele, de prezența vitaminei D în concentrații sangvine normale.

Rolurile metabolice ale vitaminei D

Studiile de laborator efectuate arată că:

1. Vitamina D joacă un rol vital în sănătatea mușchilor și a oaselor. Nu numai că ajută la absorbția calciului și fosforului din intestine, dar exercită și un efect direct asupra mușchilor și oaselor. Prin urmare, vitamina D poate preveni și trata durerile musculare, durerile osoase, oboseala cronică și osteoporoza.
2. Vitamina D joacă un rol vital în funcționarea normală a sistemului imunitar. Prin urmare, aceasta are atât un rol antiinfecțios (antiviral și antibacterian) cât și un rol în tratarea tulburărilor autoimune cum ar fi astmul bronșic, artrita reumatoidă, diabetul zaharat de tip 1, tiroidita Hashimoto, boala Basedow-Graves, boala Crohn și scleroza multiplă (SM).
3. Vitamina D controlează creșterea celulelor normale și canceroase. Prin urmare, ea poate juca un rol important în prevenirea și tratamentul diferitelor tipuri de cancer, în special cancerul de colon, de prostată, de pancreas și de sân. 
4. Vitamina D stimulează producția de insulină din celulele producătoare de insulină din pancreas. De asemenea, reduce rezistența la insulină. Prin urmare, vitamina D poate ajuta la prevenirea și tratamentul diabetului de tip 2. 
5. Vitamina D inhibă sistemul renină angiotensină aldosteron (RAAS). Sistem implicat prin toate componentele sale în reglarea tensiunii arteriale. Dacă RAAS devine hiperactiv, provoacă hipertensiune arterială, boli renale și insuficiență cardiacă. Apariția acestor boli poate fi prevenită dacă avem concentrațiile necesare de vitamina D în sânge.
6. Vitamina D poate preveni boala coronariană printr-o serie de mecanisme care includ inhibarea RAAS, reducerea rezistenței la insulină și reducerea inflamației din peretele vaselor de sânge.
7. Vitamina D afectează funcția normală a pielii și, prin urmare, poate fi de ajutor în tratamentul unor afecțiuni cutanate precum psoriazisul.
8. Vitamina D afectează sănătatea dinților și, prin urmare, poate juca un rol important în prevenirea multor probleme dentare.
9. Vitamina D afectează starea de spirit și, prin urmare, poate juca un rol important în prevenirea și tratamentul tulburărilor de dispoziție, cum ar fi depresia. 

10.   Vitamina D este importantă pentru dezvoltarea și funcționarea normală a creierului. Prin 

            urmare vitamina D poate juca un rol în prevenire și ăn tratarea afecțiunilor neurologice cum 

            sunt scleroza multiplă, boala Alzheimer, boala Parkinson și autismul.

   Înainte de a merge mai departe să detaliem un pic diferența între vitamina D2 și vitamina D3.

Vitamina D naturală se prezintă sub două forme: vitamina D3 și vitamina D2. Denumirea chimică corectă pentru vitamina D3 este colecalciferol, iar vitamina D2 este ergocalciferol. Vitamina D sintetizată în piele sub influența razelor solare și pe care o putem asimila și din unele alimente de origine animală este vitamina D3 (colecalciferol) iar cea pe care o asimilăm din legume este vitamina D2 (ergocalciferol). Suplimentele de vitamine fără prescripție medicală sunt în principal vitamina D3.

   Într-un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Creighton din Omaha, SUA, cercetătorii au comparat nivelurile sangvine ale nivelului de vitamina D după administrarea unei singure doze de 50.000 UI de vitamina D2 sau D3 la voluntari sănătoși. Ei au ajuns la concluzia că potența vitaminei D2 este mai mică de o treime din cea a vitaminei D3. 

Valorile normale ale vitaminei D

   În condiții obisnuite de viață valorile normale de vitamina D din sânge se încadrează în intervalul 30-100ng/dL. 

   Pentru o stare optimă de sănătate a oaselor se consideră că nivelul sangvin de vitamina D ar trebui să fie cuprins între 20-50ng/dL. 

Intervalul 20-30 ng/dL semnalizează un deficit ușor, toate valorile mai mici de 20 ng vitamina D/dL sunt considerate deficit sever.

   Doza zilnică de vitamina D ce previne apariția rahitismului la copii este de 400-600 UI/zi.

   Necesitățile de vitamina D variază însă în funcție de vârstă, nivel de activitate, sex și particularitățile metabolice ale fiecăruia dintre noi în parte astfel că necesarul oficial de vitamina D pe grupe de vârstă este următorul:

• 0-1 an: 400 UI/zi;
• 1-18 ani: 600-1000 UI/zi;
• 19-70 de ani: 600-2000 UI/zi;
• peste 70 de ani: 800-2000 UI/zi;

   Unii medici numesc această perioadă ”pandemia de deficit de vitamina D” și pe bună dreptate. 

   Studii efectuate în mai multe țări de pe glob (SUA, Anglia, India, China, Japonia, Arabia Saudită, Brazilia) și tipărite de publicații de prestigiu cum este The Medical Research Council Human Nutrition Research din Marea Britanie au arătat procente îngrijorătoare de deficit de vitamina D în grupurile de studiu (între 82% studiul realizat în India și 100% în studiul realizat în Brazilia). 

   Deficitul de vitamina D afectează toate grupele de vârstă, de la sugari la centenari și nu ține cont de localizarea geografică sau de grupul rasial sau etnic al persoanelor incluse în studiile clinice. 

Cauzele deficitului de vitamina D

Stilul de viață modern

   Deficitul de vitamina D este un fenomen recent apărut în istoria umanității. El a fost documentat în secolul al XVIII-lea pentru prima dată în Marea Britanie și în țarile nord europene. În acea perioadă oamenii au început să migreze dinspre mediul rural spre orașele în plină dezvoltare, petrecându-și din ce în ce mai puțin timp în aer liber și purtând haine ce le acopereau cea mai mare parte din corp, împiedicând astfel sinteza de vitamina D în piele.

   În plus poluarea a creat un strat de fum care nu permitea razelor solare să ajungă direct la pământ.

   Apariția pe piață a cremelor ”de protecție” solară a favorizat și mai mult deficitul de vitamina D. 

Mult mai recent oamenii au început să lucreze în birouri și să-și petreacă sfârșitul de săptămână în fața televizorului sau în restaurante, la film, expunerea la soare devenind un lux estival. 

Fobia soarelui

   În ultimii 20-30 de ani oamenii au început să se teamă de expunerea la soare, fenomen întreținut cu succes de mass-media ce a indus oamenilor teama de cancer de piele pentru a crește vânzările e creme pentru protecție solară fără ca cineva să realizeze că această ”protecție” împiedică sinteza de vitamina D în piele afectând grav starea de sănătate a oamenilor

Obezitatea 

   Fiind o substanță solubilă în grăsimi vitamina D se depozitează în țesutul adipos iar în sânge rămâne o cantitate mică de vitamina D care să îndeplinească funcțiile pe care le-am descris mai sus.     Epidemia de obezitate, un produs al stilului nostru de viață modern, contribuie așadar la epidemia de deficit de vitamina D.

   Un studiu realizat la Universitatea din New York a evidențiat faptul că adulții obezi cu vârste de peste 18 ani au un nivel de vitamina D în sânge mai mic decât adulții dde peste 18 ani din grupul de control și care aveau o greutate corporală normală în raport cu vârsta și înălțimea. 

Problemele de sănătate

   Deficitul de vitamina D apare la persoanele cu afecțiuni hepatice și renale grave cum sunt ciroza hepatică și insuficiența renală cronică la care sunt afectate exact organele unde are loc conversia vitaminei D de la forma inactivă la forma activă.

Medicamente

   Unele medicamente scad nivelul sangvin al vitaminei D interferând cu metabolismul acesteia. Printre acestea se numără: fenitoina, fenobarbitalul, colestiramina și steroizii.

Inadecvarea recomandărilor actuale cu privire la aportul de vitamina D

   Menționarea pe etichete a dozei minime zilnice de vitamina D induce oamenii în eroare și-i face să creadă că doza minimă din respectivul remediu este suficientă pentru a acoperi necesarul real de vitamina D, convingere total greșită.

    Vă invit să parcurgeți cu atenție și partea a doua a acestui articol, intitulată ”Vitamina verii-vitamina D3. De la simptomele deficitului la vindecarea acestuia”

 

Dr. Mihaela Diculescu – medic specialist de Medicină de Familie, Atestat Apifitoterapie și Acupunctură. Centrul Naturist de Sănătate Steaua Divină- București – tel 021/2331950, mobil 0733014160  www.clinicasteauadivina.ro