Cu toții așteptăm cu nerăbdare vara și vacanța la mare. Ca să ne bucurăm de vacanță și să ne întoarcem toamna regenerați și cu bateriile încărcate este binevenit să avem grijă la câteva aspecte esențiale pentru sănătatea noastră și să evităm cu succes bolile de sezon: insolația, arsurile solare și tulburările digestive.

Insolația

Ce este insolaţia?

Expunerea fără discernământ la temperaturile înalte ale verii duce la apariția insolației. Cunoscută și sub denumirea de șoc hipertemic insolația apare atunci când ne expunem la temperaturi de peste 40ºC sau facem efort fizic la tempraturi ridicate iar organismul nostru nu-și mai poate regla temperatura.

Această situație reprezintă o urgență medicală și trebuie abordată și tratată ca atare deoarece netratată sau tratată greșit poate duce la probleme cerebrale, cardiace, musculare și renale. Cu cât tratamentul întârzie mai mult cu atât riscul de complicații sau chiar deces crește.

Insolația poate apare chiar dacă nu ne expunem direct la razele soarelui și ne relaxăm la umbră.  

În timpul șocului hipertermic temperatura centrală a corpului crește dincolo de nivelul de risc iar în lipsa unui consum de lichide adecvat la temperaturile exterioare apare starea de deshidratare ceea ce determină o scădere severă a capacității noastre de a ne regla temperatura corporală.

Persoanele cele mai afectate de canicula verii sunt copiii mai mici de patru ani, vârstnicii de peste 65 de ani și cei cu afecțiuni cronice. Aceste persoane fac mai ușor insolație deoarece corpul lor se adaptează la căldură mai greu decât la persoanele sănătoase.

Efortul fizic în zilele călduroase ale verii, mai ales în intervalul 9-18 duce la apariția așa numitei insolații de efort mai ales la pesoanele neobișnuite cu căldura și cu efortul fizic.

Competițiile sportive estivale sunt concursuri pe durata cărora căldura face ravagii, urgențele medicale provocate de căldură sunt de zece ori mai frecvente decât alte probleme de sănătate atât la concurenți cât și la spectatori.

Persoanele care participă la astfel de competiții, atât sportivii cât și spectatorii, precum și persoanele care intenționează să parcurgă distențe mari pe jos sau să urce la munte (pentru cpda, isolație putem face și la munte nu doar la mare) sunt sfătuite să trateze cu toată seriozitatea riscul de a face insolație și să-și ia măsurile necesare de precauție.

Măsuri de precauţie

Insolația poate fi evitată foarte ușor dacă suntem atenți la câteva aspecte:

-adaptarea hainelor pe care le purtăm la temperaturile exterioare. Materialele naturale (mătasea, inul, bumbacul și chiar lâna) larfi, vaporoase, deschise la culoare permit aerisirea naturală a corpului și transpirația normală împiedicând fenomenul de supraîncălzire și prevenind astfel șocul hipert

 

-adaptarea alimentației și mai ales a cantității de lichide consumate ne ajută să ne păstrăm starea de confort chiar și la temperaturi de peste 40ºC. Dacă în restul anului, mai ales iarna, putem consuma fără probleme alimente grele, vara este bine ca alimentația noastră să includă 60% alimente crude (fructe, legume, nuci, semințe etc). Fructele și legumele proaspete, organice conțin o cantitate foarte mare de apă organică ce se absoarbe ușor și ne hidratează în profunzime.

 

   Este indicat de asemenea să preferăm apa plată sau de izvor, sucurile naturale preparate în casă din fructe și legume organice în detrimentul băuturilor carbogazoase care au un conținut mare de zahăr, alcoolului şi cafelei. Băuturile alcoolice şi mai ales  cele de la frigider, deși dau o senzație inițială de răcorire au un efect final de încălzire a corpului și de deshidratare prin efectul diuretic al alcoolului.  

-evitarea alimentelor picante, a medicamentelor și a altor factori (antiperspirante, creme de corp cu efect astringent etc.) care care au ca efect stimularea transpirației dar și tentativa de blocare a acesteia.    Multe medicamente sunt asociate cu un risc crescut de insolație: antialergicele, pastilele pentru slăbit, diureticele, sedativele, tranchilizantele, medicamentele anticonvulsivante, medicamentele pentru inimă și cele pentru tensiune arterială, antidepresivele.

Drogurile ilegale (cocaina, metamfetamina etc.) sunt şi ele asociate cu risc crescut de insolație.

Transpirația este un mecanism natural de răcire a corpului. Stimularea excesivă a transpirației provoacă deshidratare rapidă iar blocarea sa împiedică eliminarea excesului de cădură din corp, ambele situații crescând considerabil riscul intrării în șoc termic.

-dacă ne petrecem vacanța în zone mai calde sau chiar tropicale este bine să ținem cont că și umiditatea mai mare de 60% ne poate crea probleme serioase de sănătate.

-pentru a ne bucura de o vacanța minunată e bine să evităm schimbările bruște de temperatură. Acest sfat se referă atât la deplasările în zone mai calde decât zona în care trăim cât și la ieșirea din mediu cu aer condiționat (birou, magazin, autobuz etc.) și întâmpinarea bruscă a caniculei de afară.

-temperaturile caniculare împiedică circulația normală a aerului, asfaltul și betonul cresc temperatura mediului ambiant în orașe și favorizează, în plus, acumularea de noxe generate de traficul stradal și nu numai.

-preocuparea constantă pentru menținerea stării noastre de sănătate împiedică apariția bolilor cronice ce ne predispun la insolație pe perioada verii.dacă totuși suferim de o boală ce ne poate predispune la insolație (hipertensiune sau hipotensiune arterială, persoanele cu boli cronice cardiace, pulmonare, renale sau boli psihiatrice e bine să-și programeze ieșirile din casă dimineața devreme sau seara târziu pentru a evita să se supraîncălzească iar dacă nu pot evita ieșirea la orele amiezii să folosească pălării, umbrele, ventilatoare portabile și să bea multă apă pentru a evita să se supraîncălzeasă sau să se deshidrateze.

-în interiorul locuinței temperatura poate fi menținută în limite suportabile prin crearea unui flux de aer răcoros cu ajutorul jaluzelelor, a aparatelor de aer condiționat, a ventilatoarelor și chiar a perdelelor ude care răcoresc și purifică aerul.

Simptome

   Insolaţia se manifestă în principal prin creşterea temperaturii corporale peste 40ºC dar primul semn care apare este pierdera stării de cunoştinţă (leşinul). În timpul insolaţiei în afară de starea febrilă şi de leşin mai apar durerea de cap pulsatorie, piele roşie şi uscată (pacientul nu transpiră deşi are peste 40ºC), slăbiciune musculară, crampe musculare, greaţă, vomă, ritm respirator rapid, variaţii ale tensiunii arteriale (creşteri sau scăderi faţă de normal), ameţeli, dezorientare, convulsii, comă.

   La copii mici şi la sugari insolaţia este considerată urgenţă medicală iar simptomele insolaţiei este necesar să fie diferenţiate de simptomele altor afecţiuni. În aceste situaţii diagnosticul de insolaţie se stabileşte urmărind temperatura crescută, respiraţia rapidă şi superficială), aspectul pielii (dacă prezintă erupţii mâinilor şi picioarelor şi dacă pielea este fierbinte şi uscată), plânsul (este fără lacrimi), starea de agitaţie sau de moleşeală extremă, prezenţa sau absenţa convulsiilor, starea de leşin. Diagnosticul de insoalţie este un diagnostic clinic. Discuţia cu pacientul este esenţială pentru stabilirea diagnosticului.

   Dacă pacientul nu este conştient medicul va obţine informaţii de la membrii familiei sau de la martori.

   În afară de discuţia cu pacientul medicul mai poate solicita şi analiyele uzuale de sânge şi de urină pentru stabilirea diagnosticului corect. Pentru salvarea pacientlui este nevoie de măsuri imediate care să fie aplicate înainte de sosirea ambulanţei. Prima măsură este răcirea persoanei cu insolaţie prin toate mijloacele posibile: mutarea persoanei respective la umbră sau în interior, îndepărtarea hainelor în exces sau a celor din materiale sintetice sau prea strâmte pentru a permite răcorirea cât mai rapidă a corpului, îndepărtarea accesoriilor (curele, centuri, cravate etc.) pentru a permite circulația normală a fluidelor corpului și reluarea procesului transpirației, stropirea cu apă și așezarea persoanei cu insolație într-o cadă cu apă călâie, folosirea compreselor ude și reci pentru a răci treptat corpul persoanei respective, plasarea persoanei lângă un ventilator în funcțiune, administrarea de lichide reci în doze mici, dese, culcarea persoanei pe spate cu picioarele mai sus decât nivelul inimii.

În maxim 30 de minute de la aplicarea acestor măsuri persoana cu insolație ar trebui să dea semne că revine la normal. Până la acel moment sau până la sorirea ambulanței persoana respectivă trebuie supravegheată. După trecerea şocului hipertermic este necesar ca persoana în cauză să rămână în repaus la pat. După un astfel de şoc temperatura corporală fluctuează anormal timp de câteva săptămâni, timp în care este foarte important ca dieta să conţină o cantitate ridicată de lichide (apă plată sau de izvor, supe de legume, sucuri de fructe şi fructe) pentru rehidratarea corepunzătoare a organismului.

Trebuie menţionat că rehidratarea prea rapidă este la fel de dăunătoare ca şi lipsa rehidratării.

Medicul este cel care va stabili dacă este necesar un tratament anume şi ce analize sunt necesare pentru a stabili dacă organele vitale au fost sau nu afectate.

După trecerea completă a insolaţiei pacientul va evita să facă efort fiyic timp de o săptămână urmând ca ulterior să realizeze teste periodice pentru monitorizarea funcţiei hepatice şi renale.

Spre deosebire de adulţii tineri sănătoşi la care intervenţia medicală poate să nu fie necesară, la copii şi la sugari intervenţia de specialitate este strict necesară deoarece la aceştia sistemul de reglare a temperaturi corporale nu este încă bine dezvoltat.

Este indicat ca părinţii să nu se hazardeze în aplicarea unui tratament la domiciliu ci să cheme ambulanţa încă de la primele semne ce arată că ceva e în neregulă cu cel mic.

   Insolaţia poate avea urmări grave dacă nu se intervine prompt. În funcţie de cât timp trece până la aplicarea primului ajutor şi, mai ales, de gradul de deshidratare al pacientului, complicaţiile pot afecta organele vitale şi în primul rând creierul.

Cele mai severe complicaţii care pot apărea sunt:

-edemul cerebral

-insuficienţa renală

-insuficienţa hepatică

-disfuncţia metabolică

-leziunile neurologice

-afectarea fluxului sangvin către inimă

-probleme circulatorii

vindecarea completă a complicaţiilor insolaţiei poate dura câteva luni, interval în care persoana în cauză trebuie atent monitorizată.

Deşi majoritatea oamenilor cred că insolaţia poate apare doar la mare este necesar să ştim că ea poate apare şi la munte unde efortul fizic depus poate agrava deshidratarea iar temperatura ambiantă mai rece ne poate induce în eroare cu privire la riscul apariţiei insolaţiei şi arsurilor solare, derspre care vom vorbi în partea a doua a acestui articol.

A vrea să ne încărcăm cu toată căldura verii din prima zi de concediu nu este înţelept.

Respectarea măsurilor de prevenţie ne permit să ne bucurăm de vacanţă alături de cei dragi indiferent dacă suntem la mare sau la munte şi să evităm apariţia complicaţiilor care, incorect sau prea târziu tratate pot duce la comă şi chiar deces.

 

Dr. Mihaela Diculescu – medic specialist de Medicină de Familie, Atestat Apifitoterapie și Acupunctură. Centrul Naturist de Sănătate Steaua Divină- București – tel 021/2331950, mobil 0733014160 www.clinicasteauadivina.ro