O serie de cercetări relativ recente în lumea medicală (coordonate de medici de la Universitatea din Virginia şi publicate în 2015) au reuşit să pună în evidenţă, pe animale de laborator, prezenţa unor vase limfatice la nivelul creierului, care comunică direct cu lichidul cefalo-rahidian (LCR) şi care pot transporta lichide, substanţe nutritive sau celule cu rol imunitar. Se consideră că descoperirea acestor vase limfatice poate ajuta la elucidarea mecanismelor de producere a unor boli în care sunt implicate celule cu rol imunitar, precum meningita, demenţa Alzheimer sau scleroza multiplă. Noutatea cercetării este evidenţierea fizică a vaselor limfatice cerebrale. Până în prezent, se considera că la nivel cerebral există vase de sânge, dar nu şi vase limfatice, pentru că nimeni nu demonstrase existenţa lor.

Cum s-a observat aceasta? Până acum se considera că celulele gliale au rol doar de suport şi de hrănire a neuronilor (nefiind cunoscut rolul lor în drenarea în vase limfatice) şi că deşeurile sunt eliminate pasiv prin difuziune. S-a constatat că la şoareci, în jurul vaselor de sânge din creier, există canale fine care comunică cu celulele gliale (mai precis, cu astrocitele), prin care LCR este împins prin creier şi în afara lui, mai eficient decât prin difuziune. Sistemul acestor canale fost denumit sistem glimfatic şi prin el se elimină deşeurile care rezultă din metabolismul neuronilor.

Cercetătorii au observat că şi faptul că la nivelul foiţelor meningelui (membrana care înveleşte creierul) există vase prin care circulă celule imune şi lichid cefalo-rahidian, de-a lungul venelor înspre sinusuri şi spre ganglionii profunzi de la nivel cervical. Acesta ar fi al doilea sistem de drenare al creierului, pe lângă sistemul glimfatic. Următoarea întrebare care apare, după această descoperire, ste, dacă nu cumva întreruperea acestor căi de drenare din sistemul nerovs este responsabilă de apariţia unor boli cu mecanism imun care afectează sistemul nervos, precum scleroza multiplă, meningita sau demenţa Alzheimer.

Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demenţă care afectează persoanele vârstnice după 65 de ani; în prezent, 5 milioane de americani sunt diagnosticate cu această boală. La aceşti pacienţi, în creier se acumulează o proteină denumită amiloid beta, care distruge neuronii. Când s-a injectat amiloid beta în creierul şoarecilor normali, aceştia au fost capabili să îl îndepărteze rapid din creier, cu ajutorul acestui sistem glimfatic. În schimb, şoarecii la care acest sistem glimfatic nu funcţiona normal, nu au reuşit să îndepărteze cu aceeaşi viteză substanţa toxică. Concluzia a fost că, dacă se stimulează drenarea limfatică a creierului, s-ar putea ameliora demenţa.

Un alt fapt interesant observat, a fost acela că aceste canale care drenează deşeurile din creier şi formează sistemul glimfatic, se dilată în timpul somnului, iar viteza de circulaţie prin ele creşte, asigurând astfel o mai bună curăţare şi o restabilire a funcţiei normale. De fapt, ei au măsurat volumul spaţiului extracelular, din afara neuronilor, şi au observat că acest spaţiu se măreşte cu 60% când şoarecii erau adormiţi sau anesteziaţi. La experimentul în care s-a injectat amiloid beta în creierul şoarecilor, s-a constatat că acesta a fost drenat mult mai rapid când şoarecii erau adormiţi, şi mult mai lent, când aceştia erau în stare de veghe sau erau privaţi de somn.

Un alt studiu realizat pe animale a pus în evidenţă faptul că, la pacienţii suferinzi de scleroză laterală amiotrofică (SLA; boală gravă, cu prognostic nefast, caracterizată prin atrofii musculare severe), celulele gliale din creier (astrocitele) produc substanţe toxice, care distrug neuronii motori. S-a descoperit existenţa unor mutaţii genetice care generează un răspuns intens inflamator, în aceste cazuri. Un fenomen autoimun sau o proastă funcţionare a sistemului de drenare a creierului, ar putea fi cauza SLA. Ca să îi putem ajuta pe aceşti bolnavi, ar trebui, prin urmare, să restabilim buna funcţionare a sistemului glimfatic.

Oamenii de ştiinţă şi filozofii se întrebau de mult timp, de ce este necesar să dormim şi ce se întâmplă în creier în timpul somnului. Se pare că somnul are un rol esenţial în păstrarea unei memorii bune, iar lipsa lui afectează gândirea, capacitatea de a rezolva problemele, şi atenţia la detalii. Prin demonstrarea rolului său crucial în drenarea limfatică a creierului, se consideră că un somn odihnitor şi de calitate, ar putea avea un rol mult mai mare decât se consideră în prezent, în starea de sănătate sau de boală şi ar putea preveni bolile degenerative grave, precum demenţele sau boala Parkinson.

Alte descoperiri susţin, de asemenea, legătura dintre somnul de calitate şi o bună memorie, şi explică de ce la vârstnici apar tulburări de memorie datorită insomniei. Creierul se poate deteriora o dată cu înaintarea în vârstă. De asemenea, durata somnului profund (evidenţiată prin prezenţa undelor lente la nivelul creierului) se reduce şi ea. Undele lente, caracteristice somnului profund, sunt generate în zona cortexului prefrontal

O echipă de cercetători americani a realizat în 2013 un studiu în care a analizat diferenţa dintre adulţii tineri (cu vârste între 18-25 ani) şi vârstnici (61-81 ani), în ce priveşte memoria şi somnul. Înainte de culcare, li s-a cerut să memoreze 120 de perechi de cuvinte. În timp ce dormeau, s-a făcut EEG care arăta aspectul creierului în somn. Apoi, la trezire, s-a verificat cât îşi mai aminteau din cele 120 de perechi de cuvinte şi s-a realizat simultan RMN funcţional, care evidenţia modificările apărute în creier. S-a constatat că memoria persoanelor vârstnice a fost semnificativ mai redusă decât a tinerilor. Cei în vârstă au avut, de asemenea, un somn cu mai puţine unde lente. S-a constatat, de asemenea, pe RMN, că zona care prezenta cea mai mare degenerare (micşorarea volumului) era cortexul prefrontal. Menţionăm că reducerea dimensiunilor acestei zone a fost asociată cu o diminuare a prezenţei undelor lente la nivel cerebral, indiferent de vârstă.

Pentru a verifica dacă memoria la vârstnici este dependentă de somn, cercetătorii au verificat din nou cât îşi mai aminteau subiecţii, din cele 120 de cuvinte, după ce au fost privaţi de 8 ore de somn. Vârstnicii au avut probleme şi mai mari cu memoria decât tinerii. În timp ce somnul a ajutat la îmbunătăţirea memoriei la tineri, nu acelaşi lucru s-a constatat şi la vârstnici, la care, deşi au dormit, memoria nu s-a îmbunătăţit semnificativ. Zonele mai active în creier, implicate în memorie, evidenţiate prin RMN funcţional, au fost: cortexul prefrontal la tineri şi hipocampul la vârstnici.

Toate aceste observaţii au condus la concluzia că, o dată cu vârsta, modificările survenite în cortexul prefrontal (care se poate atrofia), diminuează durata somnului cu unde lente şi deteriorează memoria de lungă durată. Cu vârsta, creierul face apel la alte zone pentru a-şi aminti, cum ar fi hipocampul, aflat în legătură cu memoria de scurtă durată. Când suntem tineri, dormim şi asta ne ajută creierul să stocheze noi informaţii. Când îmbătrânim, calitatea somnului scade, iar amintirile nu mai sunt stocate corespunzător în creier. De asemenea, s-a constatat că alterarea ritmului somn-veghe (la persoanele care lucrează în ture sau care călătoresc pe distanţe foarte mari, străbătând fusele orare) poate contribui la apariţia steatozei hepatice.

Cum putem, prin urmare, preveni degenerarea creierului şi a îl păstra sănătos până la vârste înaintate, ţinând seama de aceste cercetări? Este necesar să susţinem metabolismul şi circulaţia creierului, cu ajutorul unei alimentaţii de calitate şi cu suplimente corespunzătoare (plante şi produse apicole cu rol regenerator). Este necesar să îi oferim creierului perioade de repaus, în care să se poată odihni şi reface. O relaxare foarte profundă, care ne ajută să ne retragem din agitaţia lumii înconjurătoare, o putem realiza prin intermediul concentrării, a meditaţiilor sau a rugăciunilor, în care creierul poate trece în regim de funcţionare bazat pe unde lente.

Dr. Cristina Pavel

Specialist medicină de familie, apiterapie-fitoterapie-aromaterapie, acupunctură, homeopatie