Modul în care ne exprimăm ideile şi emoţiile poate fi o modalitate precoce de a pune în evidenţă unele riscuri de apariţie a tulburărilor cognitive. Un studiu recent sugerează că pauzele în exprimare, atunci când nu ne găsim cuvintele potrivite, pot arăta o predispoziţie la îmbătrânirea creierului.
Elementul de noutate aici, îl constituie observaţia că modificările de limbaj şi exprimare preced deteriorarea gândirii, care apare mult mai târziu. În felul acesta, prin observarea tulburărilor de limbaj, s-ar putea face un screening al persoanelor predispuse să dezvolte demenţă Alzheimer.
Nu trebuie să intrăm în panică atunci când nu ne amintim anumite nume sau cuvinte. Aceasta poate fi un semn normal de îmbătrânire, dacă după scurt timp, ne amintim ce am vrut să spunem, iar conversaţia nu este întreruptă. Problemele apar abia atunci când întreruperile datorate tulburărilor de memorie devin frecvente şi supărătoare, afectând cursivitatea discuţiei cu o ată persoană.
În lume există 47 milioane de bolnavi cu demenţă, din care 5,5 milioane doar în SUA. Deoarece până la ora actuală, nu s-a descoperit nici un medicament care să încetinească sau să facă reversibilă boala, ci există doar tratamente simptomatice, medicii consideră că diagnosticul trebuie pus cât mai precoce, de la primele semne.
Pentru a vedea dacă tulburările limbajului pot fi considerate predictive pentru apariţia demenţei, cercetătorii au cerut mai multor persoane să descrie o aceeaşi imagine care li s-a prezentat, folosind cât mai multe cuvinte, la intervale mai mari de timp. 400 de persoane normale, fără probleme neurologice, au completat acest test, de mai multe ori, fără a fi observate diferenţe în aptitudinile verbale. Apoi, au fost testate 264 persoane cu vârste între 50-60 de ani, care erau considerate cu risc mare de demenţă Alzheimer (aveau un părinte diagnosticat cu boala). Din cele 264 de persoane, 64 au prezentat semne de tulburări cognitive precoce sau le-au dezvoltat în următorii 2 ani. Aceste persoane au realizat testul cu descrierea imaginii, utilizînd mult mai puţine cuvinte şi având o fluenţă verbală mult mai mică (şi-au găsit mai greu cuvintele şi au făcut multe pauze). Ei au folosit mai multe cuvinte impersonale (de exemplu el/ei), în loc să folosească numele unor obiecte sau persoane, s-au exprimat în propoziţii mai scurte şi le-a luat mai mult timp să transmită ce doreau să spună.
O expertă în tulburări de limbaj, de la o universiate americană, pe nume Julie Liss, a analizat în 2015 mai multe conferinţe de presă ale fostului preşedinte american Ronald Reagan şin a desoperit modificări evidente în exprimare, cu mai mult de 10 ani înainte ca acesta să fie diagnosticat cu demenţă Alzheimer. Ea s-a hotărţt apoi să studieze şi tulburările de limbaj specifice, care apar în mai multe boli neurologice, precum traumatismele cerebrale, boala Parkinson sau scleroza multiplă. Efortul de a realiza un screening prin analiza limbajului, la persoane predispuse la demenţă Alzheimer, ar presupune doar un reportofon (cu care se înregistrează conversaţia cu pacientul) şi un program de calculator care să analizeze automat rezultatul.
Un alt studiu a sugerat că diminuarea auzului, survenită cu vârsta, ar putea fi un indicator predictiv al deteriorării creierului. Un doctorand a studiat acelaşi registru de persoane cu risc de a dezvolta Alzheimer (care aveau un părinte bolnav), care a fost folosit şi pentru selectarea celor 264 persoane testate anterior pentru limbaj. Din 783 de persoane care au participat, cei care la începutul studiului aveau deficit de auz au fost predispuşi să dezvolte de 2 ori mai frecvent o deteriorare cognitivă medie în următorii 5 ani, faţă de cei care nu aveau deloc probleme cu auzul.
Cei care au văzut rezultatele acestor studii consideră că observarea atentă a pacientului, de către medicul curant, poate depista primele semne care pot arăta evoluţia spre demenţă Alzheimer. Dacă pacienţii vârstnici, care au avut un părinte bolnav de demenţă, încep să aibă tulburări de auz, deficit de exprimare verbală sau probleme cu somnul, aceasta ar putea fi un indiciu că pacientul trebuie trimis la neurolog pentru a face un test de depistare a demenţei.
Ce ar putea face cineva predispus la demenţă Alzheimer? Să înceapă să realizeze diferite proceduri care hrănesc şi detoxifică creierul, să îşi îmbunătăţească alimentaţia, să evite expunerea la substanţe cu potenţial neurotoxic, să ăşi exerseze capacitatea de exprimare şi comunicare, să işi echilibreze emoţiile, să aibă grijă să îşi regleze somnul prin metode naturale, fără a apela la tranchilizante, care pot avea acelaşi risc de deteriorare cognitivă. O procedură simplă care se poate realiza periodic este Shirodhara, baia de ulei a capului, realizată sub îndrumarea unui specialist în terapii ayurvedice.
Dr. Cristina Pavel
specialist medicină de familie, apiterapie-fitoterapie-aromaterapie, acupunctură, homeopatie
