Apiterapia este o alternativa naturala de tratament, fundamentata stiintific prin nenumarate studii si experimente clinice si se refera la tratarea diverselor afectiuni cu produse apicole naturale, neprelucrate, cu extracte, combinatii ale acestora sau cu medicamente apiterapice standard.
La ora actuala aceasta modalitate traditionala de preventie si vindecare a afectiunilor a castigat din ce in ce mai multa adresabilitate prin rezultatele evidente obtinute in urma utilizarii cu succes a produselor si metodelor specifice. Produsele apicole au o gama larga de proprietati biologice si actiuni farmacologice benefice cu rol in mentinerea si redobandirea starii de sanatate.

Cele mai cunoscute produse apicole sunt: polenul apicol, pastura, mierea, propolisul, laptisorul de matca si veninul de albine.

Avantajele utilizarii produselor apicole:

• au efecte nutritive, curative si profilactice excelente
• se administreaza si se aplica usor
• se adreseaza unei game foarte largi de afectiuni
• pot fi folosite de categorii variate de persoane
• substantele si principiile active prezente in diversele combinatii de produse apicole actioneaza sinergic, rezultatul fiind o amplificare a eficientei terapeutice
• nu au efecte secundare, contraindicatii sau incompatibilitati majore
• costul este redus comparativ cu alte metode de tratament
• sunt naturale 100%

Apiprofilaxia ar putea fi considerata un mijloc preventiv foarte eficient ce actioneaza prin asigurarea si mentinerea homeostazei organismului uman, prevenind dezechilibrele care pot duce la instalarea starii de boala.

Produsele apicole

Contin substante care au structuri si functii similare celor ce intra in componenta celulei umane si a matricei extracelulare, precursori ai acestora, precum si un spectru larg de alte substante cu rol de protectie la nivel celular: vitamine, minerale, hormoni si substante cu rol de prehormoni, enzime, glucide simple si lipide bioactive direct asimilabile si utilizabile de catre organism, proteine, aminoacizi esentiali si neesentiali, bioflavonoizi de o mare si unica diversitate.

Actiuni: aperitive, vitalizante, antivirale, antibacteriene si antibiotice, antiinflamatoare antioxidante, antitumorale, imunomodulatoare, vasodilatatoare, tonifiante, stimulente ale hormonilor de crestere, antianemice, afrodisiace, tonice hepatice, intarzie procesele de imbatranire, etc.

Sunt indicate cu efecte deosebite in urmatoarele situatii: afectiuni inflamatorii, afectiuni hepatice, digestive, renale, respiratorii, probleme cardiace, afectiuni ale ochilor, tulburari circulatorii, afectiunile din sfera ORL (sinuzite, rinite, faringite) dar si in infectii urinare, reumatism articular, parazitoze intestinale, depresie, tulburari de memorie, scaderea vitalitatii, anemie, convalescenta, stimularea cresterii si dezvoltarii la copii, regenerare.

Terapia cu venin de albine

Veninul de albine a fost utilizat in scopuri terapeutice din cele mai vechi timpuri, mai ales pentru reumatism, si a fost redescoperit in ultimii 100 de ani, fiind astazi considerat un remediu care aduce speranta in multe boli cronice, ce apartin diferitelor specialitati medicale. Este o substanta organica foarte complexa, formata dintr-o varietate de peptide, ce includ melitina (40-60%), apamina, adolapina, peptida MCD, enzime (de exemplu fosfolipaza), amine biologic active (histamina si epinefrina) si nonpeptide, lipide, acizi organici, uleiuri volatile, saruri minerale si apa. Veninul de albine stimulează secreţia de ACTH a hipofizei iar acesta stimuleaza cortexul glandelor suprarenale sa secrete cortizol. Cortizolul in cantitati mici are efect antiinflamator.

Principalele proprietati si indicatii ale veninului de albine:

• Actiune antiinflamatoare de exceptie. Asociaza si actiuni incalzitoare local, analgezice, si de scadere a sensibilitatii la frig; este indicat in special in boli articulare - artroze cu diferite localizari, spondiloze, reumatism, boli autoimune cu afectare articulara (spondilita ankilopoietica, poliartrita reumatoida, lupusul, artrita psoriazica), dar si in alte boli autoimune (vasculite, miastenie, sclerodermie, tiroidita etc.). 
• Actiuni asupra inimii si circulatiei: 1) stimulator al circulatiei sangelui, ajuta la formarea de noi vase de sange (neocapilarogeneza) - util in tulburari circulatorii periferice, arterite (chiar cele avansate, propuse pentru amputare), varice; 2) regleaza ritmul cardiac, scade tensiunea arteriala si este vasodilatator - recomandat in hipertensiune arteriala (cu exceptia persoanelor cu ateroscleroza foarte avansata); 3) anticoagulant - util in caz de predispozitie la coagularea sangelui, tromboze, fibrilatie atriala.
• Actiune analgezica - scade pragul de sensibilitate la durere - recomandat pentru tratamentul nevralgiilor, durerilor neuropate si durerilor din bolile oncologice.
• Actiuni asupra sistemului nervos: fiind antiinflamator, stimulent circulator si analgezic, s-a dovedit clinic util in mai multe cazuri de scleroza multipla, mielite, boala Parkinson, migrene, neuropatii, accidente vasculare ischemice.
• Actiune dezobstruanta (patrunde rapid prin piele si mucoase, datorita continutului de hialuronidaza) si antiinfectioasa - util in rinite, sinuzite acute si cronice, infectii bacteriene diverse (stafilococ auriu, E.coli, Borrelia etc.), fungice si virale (este demonstrata actiunea contra HIV), imunitate scazuta (creste rezistenta generala la infectii).
• Ajuta la refacerea tesuturilor fibrozate, sclerozate (prin stimularea producerii de mucopolizaharide) - util in trararea cicatricilor, sclerodermiei.
• Creste forta musculara - util la sportivi, ajuta efortul muscular.
• Este si relaxant muscular si antispastic - util pentru tratarea crampelor musculare si a colonului iritabil.
• Tonic general si reintineritor - datorita efectului de stimulare circulatorie si suprarenaliana; astazi este utilizat in cosmetica, pentru proprietatile tonice, antirid si anticelulitice.

Tratamentele cu venin de albine sunt strict individualizate, atat ca doze, cat si ca protocol, fiind insotite si de alte produse apicole si tratament fitoterapeutic.
In afectiunile acute, se pot face 5-10 sedinte, iar in cele cronice, tratamentele se pot intinde pe durata mai multor luni sau chiar ani.
In cazul problemelor cronice, vechi, la care exista multi factori de risc asociati, este bine ca terapia sa fie precedata de o perioada mai mica sau mai mare de detoxifiere (7-30 zile).

Modalitatile de administrare ale veninului pot fi diferite:

In majoritatea cazurilor, tratamentele se fac cu frecventa de 1-2 sedinte pe saptamana. 
-forme simple si usor de tolerat – masaj, aplicatii locale de crema cu venin
-injectii cu venin de albine sau intepaturi directe cu albine realizate de medic.

Se face intotdeauna testarea prealabila a alergiei la venin. Dozele sunt adaptate in functie de toleranta si necesitati, astfel incat durerea sa fie minima.

Consulta Oferta

Medici specialisti in apiterapie: