Aromaterapia
Aromaterapia este o formă de terapie care utilizează esențele volatile ale plantelor medicinale în tratamentul diferitelor afecțiuni.
Ce sunt uleiurile esențiale?
Uleiurile esențiale sunt extracte concentrate obținute prin distilare dintr-o varietate mare de plante aromatice, flori, coaja fructelor, lemn sau rădăcini. In clinica noastra avem o gama foarte variata de uleiuri esentiale de foarte buna calitate, pe care le recomandam pacientilor nostri, sub forma interna sau externa, depinzand de afectiunea de care acesta sufera.
Ce efecte au uleiurile esentiale?
În primul rând, uleiurile esențiale naturale 100%, au calități antiinfecțioase, antivirale, antibacteriene și antifungice, pe lângă efectele calmante, sedative, stomahice, fiind folosite în tratamentul multor afecțiuni, ca de exemplu.
Câteva exemple de uleiuri volatile și efectele lor:
Uleiul de eucalipt (Eucaliptus globulus)- este bun în tratarea afecțiunilor respiratorii ( infecții, tuse, astm) crește imunitatea și calmează tensiunea musculară;
Ylang-ylang (Cananga odorata)- scade tensiunile musculare, are efect relaxant, folosit în tratamentul depresiei;
Ueiul de levanțică (Lavandulla officinale)- este util în tratamentul rănilor și arsurilor, este relaxant și antispastic;
Uleiul de tee-tree (Melaleuca alternifolia)- antifungic natural, antiviral, bun în tratamentul infecțiilor micotice, este imunostimulent și antibacterian eficient;
Uleiul de rosmarin (Rosmarinus officinalis)- stimulează sistemul digestiv, este calmant și antispastic muscular;
Uleiul de salvie (Salvia officinalis)- este analgezic natural, relaxant, echilibrant hormonal.
Uleiul de anason (Pimpinella anisum)- antispastic, antibacterian, bun în caz de colici abdominale, dar și tuse, răceală și stimulează producerea laptelui matern;
Ulei de fenicul (Foeniculum vulgare)- digestiv, vomitiv, bun în caz de retenție de apă, bun în caz de colici biliare, renale, intestinale.
Metodele de aplicare ale uleiurilor esențiale:
Uleiurile esențiale pot fi folosite în diverse moduri: băi, inhalații, comprese, masaj, pulverizate în aer, ori luate intern, însă modul de administrare și doza necesară vor fi prescrise cel mai bine de către medicul fitoterapeut.
Istoria aromaterapiei
Termenul de aromaterapie a fost introdus de Rene Maurice Gattefosse în 1928, însă utilizarea uleiurilor esențiale în tratamentul bolilor este o practică străveche folosită de medicii egipteni, indieni sau chinezi cu mii de ani în urmă. Referiri la utilizarea uleiurilor aromatice sunt și în vechiul testament, iar romanii utilizau frecvent uleiurile esențiale în tratamentul rănilor infectate, pentru efectul lor antibacterian, alături de mierea de albine.
Răspândirea folosirii uleiurilor volatile în Europa, în secolul al 16-lea, s-a datorat descoperirii metodei de distilare în recipiente de sticlă și a posibilității extragerii componentelor volatile din plante. În secolul al 18-lea tratamentul cu uleiuri esențiale era mult mai folosit decât în prezent, întrucât atunci nu existau medicamentele de sinteză și antibioticele.
Care sunt utilizările lor?
Efecte secundare ale utilizării uleiurilor esențiale
Utilizarea internă a uleiurilor volatile fără un sfat avizat, poate produce efecte nedorite precum greață, vomă, fenomene asociate intoxicațiilor. De asemenea utilizarea lor pe piele poate produce, alergii, prurit, iritații sau arsuri, în special la un contact îndelungat. Unele uleiuri esențiale au efect estrogenic în organism, de aceea nu vor fi folosite de către persoanele cu tulburări hormonale (ulei de anason, fenicul, levanțică).
Concluzie
Uleiurile esențiale naturale 100% au efecte vindecătoare dovedite științific prin mii de studii medicale. Esențele volatile nenaturale, deși au structură chimică similară, nu au aceleași efecte terapeutice, în plus încarcă organismul cu produși toxici care necesită apoi eliminarea lor din organism. Deci este foarte important să alegem în terapie numai uleiuri naturale volatile chiar dacă acestea se gasesc rar și sunt uneori destul de scumpe, față de uleiurile nenaturale, care sunt mai ușor accesibile.
