Pentru o persoană senzitivă, lumea vegetală este o lume minunată, izvor de frumuseţe, regenerare, sănătate, inspiraţie şi fericire. Dacă în această lume nu ar fi deloc ierburi sau copaci, noi nu am putea exista, şi nu doar pentru că nu am avea cu ce să ne hrănim şi cum să respirăm.
Lecţiile pe care plantele le pot oferi vieţii noastre sunt nenumărate. Plantele sunt fiinţe vii, ce pot fi percepute ca atare, răspunzând la sentimentele noastre, înflorind când le îngrijim şi le iubim, oferindu-ne remedii care ne însănătoşesc. Cu toate că noi le considerăm fiinţe de natură inferioară, lipsite de posibilitatea de mişcare, cercetările arată că, de fapt, simţurile şi chiar emoţiile, există şi funcţionează şi în lumea plantelor, dar nu pot fi evidenţiate decât cu dispozitive cu rol de „traductor”.
În lanţul trofic, plantele sunt singurele organisme capabile să absoarbă substanţe minerale şi energie din mediu şi să le transforme în substanţe organice, proprii materiei vii. Plantele nu creează energie, ci numai o transformă pe cea primită de la soare. Cum viaţa animalelor şi a oamenilor este dependentă de această proprietate unică a plantelor verzi, putem spune că, în realitate, energia noastră provine din radiaţiile solare, care iniţiază procese de transformare în natură. Acest fapt este confirmat şi de existenţa persoanelor „autotrofe”, care nu mănâncă nimic, ci se hrănesc doar cu lumină, prin activarea unor mecanisme pe care, încă, ştiinţa nu este capabilă să le explice.
Nu putem decât să ne minunăm de cât de înţelept au fost create plantele şi cât de inspiratoare pentru om sunt chiar şi cele mai mărunte observaţii despre modul cum ele funcţionează. Unele din substanţele pe care farmaciştii le extrag din plante pentru a prepara azi medicamente, fac parte din modalităţile de apărare ale plantelor contra diferiţilor agenţi de mediu.(alcaloizii, glicosinolaţii, saponozidele, fitoalexinele, lignina), în timp ce alte substanţe cu acţiuni terapeutice au în lumea vegetală, rol de atractanţi pentru polenizatori. Antocianozidele, substanţele care dau, în natură, culoarea roşu, albastru sau violet (în funcţie de pH-ul din ţesuturile plantelor) a unor flori şi fructe, influenţează în bine organismul uman, având efecte remarcabile de tonifiere asupra pereţilor capilarelor şi venelor, şi de fluidifiere a sângelui. Flavonoidele, pigmenţii de culoare galbenă larg răspândiţi în lumea vegetală, atrag insectele, iar acţiunea lor asupra oamenilor este una de protecţie a ficatului şi stimulare a drenării vezicii biliare, a diurezei şi transpiraţiei, detoxifiere, prevenire a îmbătrânirii, stimulare a bătăilor inimii. Carotenoidele, precursori naturali de vitamina A, care dau minunate culori roşu-portocalii unor flori, fructe sau rădăcini, au efecte de protecţie contra îmbătrânirii.
Uleiurile volatile sunt substanţe complexe, responsabile de mirosurile plantelor, care, fie atrag, fie resping insectele sau dăunătorii. Ele au asupra organismului uman, efecte terapeutice importante, de tip antimicrobian şi antifermentativ, antiparazitar, antireumatic, diuretic, antitusiv, stimulent digestiv, antiinflamator.
Un grup de principii active vegetale cu proprietăţi terapeutice interesante îl reprezintă fitoalexinele. Ele sunt substanţe pe care plantele le produc şi apoi le trimit rapid în zonele în care sunt atacate de agenţi patogeni. Fitoalexinele produse de plante, acţionează ca nişte toxine asupra organismului care le atacă. Ele pot fi considerate adevărate „antibiotice naturale ale plantelor”, care distrug membrane celulare, împiedică maturarea sau înmulţirea agresorilor. Când planta nu are suficiente fitoalexine, este mult mai susceptibilă la infecţii. Primele reacţii ale plantelor atacate constau în producerea de ioni superoxid şi peroxid de hidrogen, care să distrugă patogenii. Prezenţa cronică a unui agent patogen induce, însă, un răspuns pe termen lung, care constă în stimularea formării acestor fitoalexine. Unele fitoalexine sunt compuşi volatili, percepuţi şi de plantele din jur ca un fel de „semnal de alarmă”, astfel încât încep şi acestea să ia măsuri contra potenţialilor agresori. Unele substanţe din această categorie modifică gustul plantei, împiedicând ierbivorele să o mănânce. Un exemplu de fitoalexină îl reprezintă alixina, produsă de plantele de usturoi aflate în condiţii de stres. Alixina este antioxidantă, atitumorală şi antibacteriană şi este cercetată de farmacologi pentru a fi utilizată în viitor ca şi medicament.
Alte fitoalexine interesante sunt produse de morcov şi de papaya. 6-metoxi-meleina este o substanţă cu structură cumarinică (asemănătoare cu anticoagulantele), produsă de plantele de morcov spre a fi apărate de infecţiile fungice, în timp ce danielona este produsă de papaya, tot pentru a preveni înmulţirea fungilor dăunători. Menţionăm că şi trans-resveratrolul, compusul prezent în seminţele de struguri, având efecte antioxidante importante, este produs de viţa-de-vie în scop antifungic.
După cum vedem, marea varietate de compuşi din plante, ne oferă o rezervă din care se pot crea în viitor, numeroase remedii fitoterapeutice, care să ajute fiinţa umană să îşi recapete sănătatea. Simbioza dintre om şi lumea vegetală este astfel, demonstrată din nou, când vorbim despre prevenirea şi tratarea bolilor de la oameni şi de la plante.
Dr. Cristina Pavel
Specialist medicină de familie, apiterapie-fitoterapie-aromaterapie, acupunctură, homeopatie
