Se estimează că un procent semnificativ (40-90%) din femeile cu vârste între 18 și 55 ani, cu aproximativ o săptămână înaintea menstruației, manifestă un complex de simptome patologice care variază de la o femeie la alta, dar care sunt specifice pentru fiecare în parte și apar ciclic, pe perioada mai multor luni, înaintea apariției menstruației. Simptomele trebuie să aibă legătură directă cu ciclul menstrual și să nu reprezinte doar o exacerbare a simptomelor altor boli deja instalate.

Aceste manifestări sunt suficient de deranjante ca sa interfere cu activitățile zilnice (domestice, școala, serviciu, relații) și de multe ori sunt mai intense odată cu înaintarea în vârstă.

Simptomele încep la sau după ovulație și pot dura câteva zile sau chiar două săptămâni. În medie s-au găsit aproximativ 150 de simptome reunite sub denumirea generică de sindrom premenstrual. Cele mai frecvente sunt: nervozitate, iritabilitate, modificări de dispoziție, oboseală, letargie, depresie, dureri de cap, tensiuni ale sânilor, balonare abdominală, diaree/constipație, retenție de apă, dureri de spate, scăderea libidoului, pofta de dulce.

Au fost emise și explorate multe teorii, dar încă nu se cunoaște cauza exactă a sindromului premenstrual. Cel mai probabil, este un dezechilibru multifactorial, o interacțiune complexă de factori fiziologici, de mediu și sociali. Cei mai implicați factori în apariția sindromului premenstrual sunt considerați a fi[1]:

– dominanța estrogenului: cercetările clinice au arătat că un exces de estrogeni și deficit de progesteron este un factor comun la cele mai multe din femeile afectate de sindromul premenstrual. Se cunoaște că excesul de estrogen la nivelul sistemului nervos produce o stare de iritabilitate și anxietate, iar excesul de progesteron (mai puțin întâlnit) determină o stare de depresie și oboseală;

–prolactina crescută. Nivelul de prolactină crește la ovulație și rămâne crescut în timpul fazei luteale (progesteronice). Excesul de prolactină este asociat cu tulburări ale ciclului menstrual, depresie, ostilitate și dorință sexuală scăzută;

– funcția tiroidiană scăzută;

– valorile crescute ale hormonilor glandelor suprarenale (aldosteron și cortizol). Nivelul de aldosteron crește la ovulație și se menține crescut în timpul fazei luteale (progesteronice) a ciclului menstrual. Nivelul crescut de aldosteron poate fi responsabil pentru retenția de apă, edeme, tensiunea sânilor, dureri de cap;

–hipoglicemia. Organismul femeii pare mai sensibil la insulina în faza luteala (progesteronică);

– incapacitatea ficatului de a detoxifica în mod corespunzător estrogenul, duce la dominanța estrogenului. Circuitul enterohepatic implică metabolismul estrogenilor în ficat, excreția în bilă, trecere în lumenul intestinului, reabsorbția prin peretele intestinal ca apoi să se întoarcă la ficat în circulație portală. Dacă apare o perturbare în oricare etapă a acestui proces, se produc dezechilibre ale hormonilor sexuali;

– obezitatea. Țesutul adipos în exces reprezintă o sursă metabolică de estrogeni activi care pot duce la o dominanță a estrogenului, ce va afecta echilibrul raportului estrogen/progesteron ;

–nivelul calciului în sânge (calcemia). Estrogenul, care reglează metabolismul calciului și absorbția intestinală a calciului, fluctuează pe parcursul ciclului menstrual, ceea ce poate duce la o dereglare a valorilor normale ale calciului în sange. Există o interrelatie accentuată între simptomelor generale ale sindromului premenstrual și nivelul de calciu mic (hipocalcemie). Calciul este esențial pentru o multitudine de funcții metabolice, cum ar fi controlul bătăilor inimii și a tensiunii arteriale, transmiterea impulsurilor nervoase, contracția și relaxarea mușchilor, activarea enzimelor. Deși suplimentele naturale de calciu pot ajuta în sindromul premenstrual, produsele lactate de cele mai multe ori au efect negativ cu câteva zile (până la o săptămână) înainte de declanșarea menstruației și în timpul menstruației, datorită conținutului ridicat de proteine din lapte (și în general, proteinele animale), care nu sunt favorabile în această perioadă. Sunt recomandate plante medicinale cu continut de calciu crescut: traista ciobanului, coada soricelului, coada calului, urzica, mușchi de piatră;

–vitamina B6 este implicată în sinteza mai multor neurotransmițători în creier, inclusiv serotonina și dopamina. Nivelul mai scăzut de serotonină și dopamină au fost găsite în etiologia sindromului premenstrual;

–factorii psihosociali: boala, stresul, călătoriile, schimbările meteorologice.

În 1983 Dr. Guy Abraham a realizat una dintre cele mai populare versiuni de clasificare a celor mai frecvente simptome premenstruale, în 4 grupuri distincte, ce vor fi prezentate în continuare. [2] Practica a arătat că unele femei pot prezenta simptome care se regăsesc dispersat în cele 4 categorii, totuși, o anumită dominanță a unuia din cele 4 grupuri se poate distinge.

1. Tipologia femeii cu variații de glicemie. În perioada premenstruală poate să apară o scădere a nivelului de glucoză din sânge. Femeia cu această tipologie prezintă o poftă imperioasă de “ceva dulce”. Hipoglicemia poate avea și alte manifestări: palpitații, tremur, cefalee, amețeală cu “steluțe în fața ochilor”, tulburări de percepție și auz. Este indicat să se consume un aport crescut de glucide din alimente naturale, miere, fructe pentru ridicarea nivelului de glucoză în sânge, însă să se evite zahărul rafinat. Adăugarea de scorțișoară în alimentație sau utilizarea lemnului dulce (Gymnema sylvestre) după mese, reduce pofta de zahăr. Cromul ajută la transferul glucozei din sânge (zahărului din sânge) în celulele corpului, hiperglicemia este asociată deseori cu deficitul de crom. De un real folos sunt și alimentele care conțin surse naturale de crom: orz și ovăz integral, fasole verde, brocoli, germeni de grâu, drojdie de bere, cartofi fierți/copți în coajă, piper negru.

2. Tipologia femeii irascibile. Femeia din această tipologie manifestă hipersensibilitate, iritabilitate, anxietate, labilitate emoțională, agitație, uneori chiar agresivitate, tulburări digestive, greață, stări de leșin. Aceste manifestări sunt considerate a fi legate de nivelul ridicat de estrogen (dominanța estrogenică) și /sau deficit de progesteron. Se recomandă plante calmante nervos: tei, lavandă, valeriană, roiniță (Melissa officinalis), floarea pasiunii (Passiflora incarnata) și plante care stimulează producerea progesteronului sau care reglează echilibrul estrogeni/progesteron: Urechelnița falcata (Buplerum falcatum), Bujorul alb (Paeonia lactiflora), ulei de Limba mielului (Borago officinalis), ulei de Luminița de seară (Oenothera biennis), lemn dulce (Glycyrrhiza glabra), lemnul lui Avram (Vitex agnus castus), Yam (Dioscorea villosa). Deficitul de magneziu este cunoscut a fi cauza multor simptome, asociate cu sindromul premenstrual: iritabilitate, depresie, confuzie și dureri musculare. Multe surse alimentare conțin magneziu: cereale, leguminoase, legume, nuci și semințe. Plante care conțin magneziu: rădăcină de pir, brusture, răculeț, obligeană.

3. Tipologia femeii depresive. Femeia resimte o scădere a energiei fizice, astenie însoțită de stări depresive, somnolență, slăbire a memoriei. Această tipologie apare în general pe fondul unui dezechilibru hormonal caracterizat de nivelul scăzut de estrogeni și o dominanță a secreției de progesteron. În această perioadă, este recomandat ca femeile din aceasta tipologie să consume alimente bogate in fitoestrogeni (fasole, năut, soia), alimente care contin vitamina B6 (ouă, nuci, orez, alge laminaria), plante energizante (ex. Ginseng, măceșe), plante antidepresive (sunătoare, mentă, calomfir, Rhodiola rosea) și plante estrogenice: Ashoka (Saraca indica), Black cohosh, Calin (Viburnum opulum), Fenicul (Foeniculum vulgare), ulei de Luminiță de seară (Oenothera biennis).

4. Tipologia femeii cu retenție de lichide. Corpul femeii prezintă o retenție accentuată de lichide, generată de o concentrație crescută de aldosteron. Nivelurile crescute de aldosteron în perioada premenstruală poate fi rezultatul excesului de estrogen, consumului excesiv de sare, deficitului de magneziu sau datorită stresului. Femeile observă în această perioadă: sensibilitatea și tensionarea sânilor, umflarea mâinilor și picioarelor, balonare, creștere în greutate (cu cel mult 2 kg). Se indică un consum minim de sare. Plantele cu efect diuretic ce sunt recomandate: mătase de porumb, cozi de cireșe, coada calului, păpădie, semințe de țelină. Plante care regleaza activitatea glandelor suprarenale si prin aceasta echilibreaza secretia secretia de hormoni sexuali: degetarul chinezesc (Rehmannia glutinosa), Macca (Lepidium meyenii), lemnul lui Avram (Vitex agnus castus).

Experiența a demonstrat că terapiile alternative naturale care includ: modificarea stilului de viață într-unul mai sănătos, administrarea de plante specifice, suplimente de vitamine naturale și minerale, tratează și gestionează cu succes sindromul premenstrual.

Acest material are un conținut informativ și pentru a utiliza corect plantele medicinale (doza, modalitatea de administrare, cât durează tratamentul, perioada fiziologică a femeii în care se iau plantele) vă rugam să consultați un medic cu competență în terapiile naturiste.

Bibliografie consultativă:

1)Pre-Menstrual Sindrom (PMS) – Dr. Tieraona Low Dog M.D. – 2014 The Official Website

2) Nutritional Factors in the etiology of the premenstrual tension syndromes. Abraham, G.E., 1983. Journal of Reproductive Medicine. 28:446-64

Dr. Florea Elena Tena competenta apifitoterapie si aromoterapie