Oamenii au fost preocupaţi dintotdeauna să descifreze modul în care funcţionează corpul în ansamblu și organele din interiorul său, prin analiza anumitor aspecte ce se află la exterior. Reflexologia este o ştiință cu abordare holistică care studiază zonele de corespondență şi proiecţie ale diferitelor organe, zone ce sunt situate pe suprafața corpului, în vederea tratării la distanţă față de zona de pe corp asupra căreia se acționează, a anumitor probleme de sănătate, utilizând aceste puncte sensibile, biologic active. Numele său provine din latinescul ,,reflexus” („întors înapoi, reflectat”), reflexul fiind activitatea fundamentală a sistemului nervos.
Actualmente, prin reflexologie sau reflexoterapie, marea majoritate a oamenilor înţeleg, în principal, masajul punctelor reflexe situate la nivelul tălpilor. Cu toate acestea, există mult mai multe zone de corespondenţă și proiecție în corpul nostru, toate fiind o ilustrare a funcţionării holistice a organismului uman, a conexiunilor care există între fiecare organ și restul corpului prin intermediul rețelelor nervoase și energetice.
Tratarea prin intermediul stimulării punctelor şi zonelor reflexogene utilizează hărţi de corespondenţe ale aşa-numitelor „microsisteme”. În acest context prin termenul de „microsistem” se înţelege o zonă restrânsă de pe corp, în care regăsim puncte sau zone care sunt în corespondență cu principalele organe sau părți ale corpului. Este vorba despre o reflectare a elementelor structurale ale întregului organism în diferitele părți ale sale. În Medicina tradiţională chineză se acționează pe aceste microsisteme, prin stimularea punctelor biologic active, fie cu ace de acupunctură , fie prin masaj local, fie prin mici impulsuri electrice (electro-acupunctură), fie cu ajutorul magneţilor , sau prin injectare de substanţe naturale terapeutice (de exemplu, venin de albine ), în scop preventiv sau terapeutic. Procedura terapeutica de aplicare a unei presiuni adecvate pe aceste “microsisteme” cu ajutorul degetelor, avand efecte benefice asupra intregului organism se numeste reflexoterapie.
Care sunt „microsistemele” corpului uman?
Scalpul. Acest microsistem a fost descris şi utilizat acum 50-60 ani, de către Chiao Shun-Fa, pentru tratarea accidentelor vasculare cerebrale. Chiao Shun-Fa a descris corespondenţe între ariile de proiecţie senzitive şi motorii ale creierului şi punctele de la suprafaţa craniului, punând bazele scalpacupuncturii ce este folosită mai ales de către practicienii de medicină tradiţională chineză. Principiul general valabil este că se stimulează regiuni de pe scalp din partea opusă celei unde se află problema la nivel cortical.
Un alt microsistem este localizat la nivelul feţei. El este cunoscut de mai mult timp şi există mai multe hărţi de corespondenţe. Medicina tradiţională chineză descrie şi puncte situate la nivelul nasului, corespunzătoare fiecărui organ intern principal, care are şi un meridian corespunzător.
Pavilionul urechii este un alt microsistem binecunoscut, iar punctele de pe suprafața sa se folosesc foarte mult în acupunctură . În particular, la nivelul punctelor urechii, în loc de ace, se pot plasa magneţi sau seminţe de plante, care se păstrează câteva zile, pentru o stimulare prelungită.
Irisul este şi el o zonă reflexogenă importantă, utilizată pentru diagnosticarea diverselor afecțiuni aflate în stare latentă sau manifestă și dă totodată informații despre anumite afectări din trecut ale corpului. Iridologia modernă datează din secolul al XIX-lea, în timp ce referiri la iris ca zonă reflexogenă apar chiar şi în Biblie. Există 5 tipuri de hărţi topografice ale irisului, fiecare având numele autorilor ei.
De asemenea, fiecare dinte este pus în corespondenţă cu un organ intern, astfel încât bolile dinţilor pot reflecta şi unele probleme viscerale.
Pe mâini şi picioare se situează sisteme de puncte și zone corespunzătoare tuturor organelor şi părţilor corpului. Stimularea lor are o acţiune curativă şi profilactică pronunţată. Punctele de pe mâini şi tălpi sunt situate într-o ordine strictă, reflectând la o scară mai mică structura anatomică a întregului organismului. Reflexologia palmară și cea plantară, care este mult mai cunoscută și utilizată, sunt folosite cu succes pentru diagnosticare şi reglare terapeutică reflexă. Inclusiv acupunctura foloseşte pentru stimulare mai ales punctele situate la extremităţi, în jurul gleznei.
Sistemul celor 12 meridiane energetice principale, cunoscute în medicina tradițională chineza, reprezintă în acest context, un sui generis „macrosistem”. Energia vitală curge în interiorul nostru de-a lungul acestor meridiane energetice și hrănește și susține viața în zonele pe care le străbate analogic cu un râu care străbate o regiune, fiind astfel suportul vieții în acea regiune. De-a lungul lor se află puncte sau centri energetici. Dacă prin meridianul respectiv nu curge energie, zona corespondentă din corpul fizic și organul specific vor fi afectate de acest deficit. Pe lângă practica binecunoscută a acupuncturii, o modalitate inedită de echilibrare și dinamizare a energiei prin meridiane este utilizarea pulberilor de plante medicinale și ceea ce se poate numi acupunctură lichidă – extracte hidroalcolice din plante , care au acțiuni asupra diferitelor organe în strânsă corelație cu specificul meridianelor asupra căruia acționează.
Și în medicina tradiţională indiană sunt descrise anumite zone biologic active de pe corp, numite „marma-uri”, cu rol extrem de important în ceea ce priveşte influenţarea benefică asupra organelor interne, atunci cand se acționează asupra lor întrun anumit mod. Marma-urile sunt puncte vitale ale corpului în care energia forței vieții este concentrată. Punctele şi zonele reflexogene descrise în Ayurveda pot fi sau nu în corespondență cu cele de pe meridianele de acupunctură.
Importanţa cunoaşterii hărţilor acestor microsisteme este valoroasă și constă în faptul că prin aceasta se poate contribui la diagnosticarea unor boli, atunci când există puncte locale dureroase sau diferite modificări de culoare, la tratarea bolilor prin realizarea stimulării cu ace, cu presiune digitală sau prin masaj și nu în ultimul rând în medicina preventivă.
Dr. Cristina Pavel
Specialist medicină de familie, apiterapie-fitoterapie-aromaterapie, acupunctură, homeopatie
