Creierul nostru este din ce în ce mai sensibil şi mai asaltat de tehnologie, astfel încât vârsta la care apar tulburări nervoase şi boli degenerative ale sistemului nervos este din ce în ce mai mică. Mai ales în ţările avansate tehnologic, cum sunt Coreea şi Japonia, tinerii care petrec mult timp în faţa calculatoarelor încep să se confrunte cu tulburări de comportament, imposibilitate de integrare normală în mediul social şi chiar tendinţe la autism. Nici la noi în ţară, copiii cărora părinţii le pun, de mici, la dispoziţie i-phone-uri, tablete, smart-phone-uri, sau care petrec mult timp în faţa televizoarelor sau jucând jocuri pe calculator, nu sunt departe de pericolele unor tulburări neuro-psihice. S-a tras de mult un semnal de alarmă privind violenţa unor jocuri pe calculator sau filme pentru copii, pe care ulterior aceştia încearcă să o imite în viaţa reală, iar astfel se explică multe acte antisociale comise la vârste fragede.
În etapa de adult, intelectualii sunt cei mai în pericol să dezvolte tulburări de tip anxietăţi, fobii sau depresii, datorită nesiguranţei mediului social, al problemelor familiale sau relaţionale. În fine, vârstnicii sunt pândiţi de pericolul bolilor de tip Alzheimer sau Parkinson.
Ştiaţi că există totuşi o categorie de persoane în rândul cărora tulburările nervoase sunt aproape inexistente şi care sunt printre cele mai longevive? Este vorba despre apicultori, mai ales de cei care petrec mult timp cu această ocupaţie şi astfel vin în contact direct cu natura şi cu minunata lume a albinelor. De ce sunt ei protejaţi de apariţia acestor boli?
Sigur că vom căuta explicaţii atât în dieta apicultorului, cât şi în modul său de viaţă. Apicultorii sunt producători şi consumatori de miere. Cu toţii ştim că mierea este un aliment excepţional. Mai mult decât un îndulcitor, este şi un remediu al tinereţii şi frumuseţii, extrem de gustos şi uşor de absorbit de corpul nostru, şi care poate fi administrat împreună cu o mulţime de alte bunătăţi, precum fructe sau sucuri proaspete de fructe, seminţe, polen.
Vorbind de polen şi păstură, nu putem să nu amintim de excepţionalele valenţe nutriţionale ale acestor alimente complexe, care pot înlocui cu succes carnea şi alte proteine de origine animală, întrucât conţin toţi aminoacizii esenţiali de care are nevoie corpul nostru şi în special creierul.
Propolisul, acel “lipici” frumos mirositor din care se prepară felurite extracte, este un extraordinar antioxidant, care previne toate fenomenele de îmbătrânire ce pot surveni la nivelul ţesuturilor şi organelor.
Apoi, apicultorii încasează mai multe înţepături într-un sezon şi, în timp, devin imuni la venin, dar au şi o circulaţie a sângelui de invidiat. De ce? Simplu: în veninul de albine există mai multe substanţe, printre care apamina şi melitina, care stimulează axul hipofizo-suprarenalian, îmbunătăţesc circulaţia şi conducerea prin fibrele nervoase, au efecte antidepresive, fac sângele mai fluid, previn formarea cheagurilor şi normalizează somnul. Apicultorii suferă mai rar şi de reumatism şi îşi păstrează mobilitatea până la vârste foarte înaintate. Un grup de cercetători şi medici de la Centrul de apiterapie din Celiabinsk, Rusia, au urmărit timp de 2 ani 6 pacienţi diagnosticaţi cu demenţă Alzheimer, care au făcut câte 2-3 săptămâni pe an tratament prin înţepături de albine. În final au constatat îmbunătăţirea stării generale şi diminuarea ratei de progresie a bolii. Pacienţii au devenit mai liniştiiţi şi comunicativi, iar efectele s-au menţinut şi după încetarea terapiei.
În fine, “cireaşa de pe tort”, aşa cum urmăreşte să demonstreze ştiinţa modernă prin cercetări de laborator, o reprezintă lăptişorul de matcă, cel care poate ajuta la o refacere rapidă a neuronilor, la normalizarea întregului nostru sistem hormonal şi la o sui-generis “reîntinerire”, atât la nivel trupesc, cât şi neuro-psihic. În Japonia există cercetări avansate, realizate pe animale, în cadrul laboratorului coordonat de profesorul Shoei Furukawa (care şi-a prezentat rezultatele şi în ţara noastră, la congresul Societăţii Române de Apiterapie din 2009), care urmăresc să identifice proteinele din lăptişor responsabile de fiecare acţiune terapeutică a acestuia şi care demonstrează că lăptişorul de matcă poate reface capacităţile cognitive.
Şi să nu uităm, că viaţa în natură pe care o duc apicultorii, în dulcele zumzet al albinelor (care are şi el efecte terapeutice în insomnie, hipoacuzie, calmarea stresului), ne poate creşte automat speranţa de viaţă, pentru că ne reconectează cu sufletul nostru.
Dr. Cristina Pavel
Specialist medicină de familie, api-fito-aromaterapie, acupunctură, homeopatie
