Arnica (Arnica montana) este o planta erbacee bianuala, ce creste in regiunile subalpine prin fanete si pasuni, fiindu-i necesara multa lumina si umiditate. Este raspandita in Europa, Asia si America de Nord. Prezinta un rizom (tulpina subpamanteana) orizontal, din care se dezvolta o rozeta de frunze mari, oval-alungite. Tulpina este inalta de maxim un metru, brun rosietica, cu frunze mai mici. Florile mari, galbene, sunt asemanatoare margaretelor si infloresc in iunie-august. In zilele noastre, arnica se gaseste mai rar, in special datorita poluarii; de aceea, pentru prezervarea speciei, in scop medicinal se folosesc doar florile, desi efect terapeutic au si radacinile. Planta contine multa apa si uleiuri volatile, motiv pentru care, pentru a nu-si pierde proprietatile benefice vindecatoare, se recomanda realizarea unor preparate de tip tincturi sau macerate in ulei la scurt timp dupa recoltare (cateva ore). Totusi, se practica si uscarea rapida, in strat subtire, la maxim 40 grade C, pentru a evita transformarea florilor in puf.
Denumirea de arnica se pare ca provine din cuvantul grecesc arnicos, care inseamna pielea mielului si face referire la proprietatea acestei plante de a face pielea moale, fina si elastica.
Compozitia chimica: uleiuri volatile, lactone, fitosteroli, carotenoide, flavonozide, taninuri, oze, compusi azotati, acizi grasi, etc.
Efecte terapeutice in administrarea interna:
-antibiotic, antifungic, antiinflamator, antifebril; se recomandă in afectiuni respiratorii (amigdalita, faringita, bronsita, viroze respiratorii, catarul fumatorilor) si urinare (cistita, pielonefrita);
-antiinflamator articular; indicat in reumatism, artrite, artroza deformanta;
-analgezic pentru durerile musculare;
– antihipertensiv, antianginos, hipocolesterolemiant, recomandată în afecţiuni cardiovasculare;
– intaritor al peretii vaselor de sange, ajută la mentinerea elasticităţii acestora, fiind utilă in varice;
– se considera ca are un efect antisoc in traumatisme fizice si mai ales emotionale, daca este administrata la scurt timp dupa aceea.
De asemenea, se recomandă intern depresii, nevroze, insomnii, cosmaruri, in combinatie cu valeriana. Alte indicaţii sunt şi situaţiile mai grave, precum colaps circulator, paralizii, hemipareze, accident vascular, scleroza cerebrala.
Efecte terapeutice in administrarea externa:
-antiinflamator si regenerator al tesuturilor; este recomandată in entorse, luxatii, contuzii, hematoame, fracturi;
-imbunatateste circulatia periferica, mai ales cea venoasă şi ajuta la resorbtia edemelor posttraumatice;
– favorizeaza consolidarea ligamentelor si oaselor
-cicatrizant foarte bun, util în caz de rani care se vindeca greu, escare, cicatrici cheloide, arsuri superficiale, adjuvant in cancere de piele.
Administrare interna:
Pulbere uscata de planta rasnita: 0,5 g – 1g de 2 ori pe zi.
Tinctura de arnica: o lingurita de tinctura diluata in 100 ml apa plata, de 2 ori pe zi.
Atentie! Planta prezinta toxicitate peste dozele indicate. Acest material este informativ, de aceea este indicat ca administararea ei sa se faca doar cu avizul medicului specialist. Nu se administreaza la copii si femei gravide!
Administrare externa:
Tinctura de arnica: aplicatii locale pe zona afectata. Nu se administreaza la copii sub 3 ani!
Ulei obtinut prin macerarea florilor proaspete in ulei vegetal presat la rece (ex. ulei de masline): se face masaj pentru dureri musculare, reumatism, rigiditate articulara. Este util si persoanelor care au tendinta la uscaciune a pielii, redand acesteia catifelarea si elasticitatea.
Dr. Tena Florea
