Limba-mielului (Borago officinalis) este o planta erbacee, anuala, ce creste sub forma de tufa iaata de 60-100 cm. Frunzele sunt ovale, mari, suculente, au miros de castravete si gust dulce-acrisor, racoros (cand sunt consumate crude), iar pe masura ce se maturizeaza, capata pe suprafata lor peri aspri, intepatori. Florile au petale de culoare albastru intens, mov sau alb, ce sunt dispuse sub forma de stea. Fructele sunt dispuse cate patru, au forma de nucule si produc o multime de seminte. Planta este cunoscuta inca de pe vremea romanilor. De altfel, soldatii obisnuiau sa o poarte in plosca, considerand ca le confera curaj. Pe mapamond are o larga raspandire: Asia, Europa, America de Nord. In Romania creste atat in flora spontana, pe terenuri mai umede, dar totusi insorite, pana la altitudinea de 1800 m, cat si cultivata ca planta ornamentala, condimentara si medicinala. Pentru proprietatile medicinale sunt folosite frunzele, florile (recoltate in perioada de inflorire: mai-septembrie) si semintele (pentru extragerea uleiului).
Limba mielului este foarte bogata in substante cu virtuti terapeutice: mucilagii, tanin, rezine, acid gras esential gamalinolenic (tip Omega 6) cu rol in imunitate, antiinflamator si antioxidant, substante minerale, (potasiu, calciu, cupru, magneziu, fier, zinc), vitamine in concentratie mare (A, B3, C).
Efecte terapeutice:
In uz intern:
-prin actiunea antifebrila, sudorifica, expectoranta, emolienta si de crestere a imunitatii este foarte utila in tratarea racelilor, a tusei productive, a bronsitelor, astmului;
-fiind antiinflamatoare si antialgica, amelioreaza crampele musculare, lombalgiile, artrita reumatoida, guta;
-actioneaza asupra aparatului urinar. Prin continutul in azotat de potasiu este diuretica, ceea ce o face de folos in retentii urinare, litiaza urinara, edeme de origine renala;
-purificarea sangelui;
-stimuleaza glandele suprarenale prin cresterea producerii de adrenalina, ce confera organismului un tonus optim;
-stimuleaza producerea laptelui matern;
-fiind sedativa, ajuta in starile de stres, depresie, alcoolism, sindrom de hiperactivitate infantila;
-imbunatateste memoria.
In uz extern:
-in vindecarea ranilor, arsuri, abcese, ulceratii cutanate, acnee.
Administrare:
In stare cruda: florile, frunzele tinere in smoothie-uri, deserturi, salate.
Pudra de planta uscata se obtine prin macinarea plantei uscate in rasnita de cafea. Se administreaza 1 gram de 3 ori pe zi.
Uleiul de limba-mielului (obtinut prin presare la rece din semintele plantei) – folosit in uz extern- este non-iritant, se poate utiliza ca atare, nediluat, direct pe piele sau combinat cu diverse ingrediente (creme, masti, alte uleiuri vegetale).
Hidrateaza si hraneste pielea, conferindu-i elasticitate si tonicitate, reduce roseata si petele de la nivelul pielii, este cicatrizant, reduce mancarimile, amelioreaza inflamatiile din artrita reumatoida, intarzie aparitia ridurilor prin efectul de regenerare al tesuturilor cutanate, hraneste firul de par, redand podoabei capilare vitalitatea si stralucirea.
Precautii. Contraindicatii:
Nu se recomanda utilizarea plantei sau a uleiului in boli hepatice, ale vezicii biliare, la femeile insarcinate si copii, nu se administreaza cu doua saptamani inaintea unei interventii chirurgicale. Nu se recomanda administrarea pe perioade lungi de timp, ci in cure, cu pauze.
Poate interactiona medicamentos cu: medicamente metabolizate la nivel hepatic (Carbamazepina, Fenitoina, Fenobarbital), medicamente anticoagulante (Heparina, Warfarina), medicamente antiinflamatoare (Diclofenac, Aspirina), anestezice administrate in timpul interventiilor chirurgicale.
Supradozajul poate determina aparitia durerilor abdominale, hepatotoxicitate.
Dr. Tena Florea
